| = . | Alexandru Dan-Alexandru [18.Aug.05 17:47] |
| l-am citit o data si il voi mai citi o data dupa ce scriu acest comentariu. abia am vazut un film romantic trist, si, asociatie cu poezia ta, a creat un sentiment ciudat, al oului care iubeste, caruia i-e sete. sete de impreuna, asa cum omul tau de zapada si fata ta de nisip au stiut sa devina unul, desi ma pune pe ganduri sentimentul lui de singuratate. daca el tinea la ea, ce-i trebuia mai mult. stiu, ma dovedesc limitat aici, si nu mi-e rusine de asta, insa mie unul chiar nu mi-ar trebui altceva....poate ca interpretez eu textul la un nivel ales gresit, sau poate ca inca n-am facut filosofie la scoala. voi gasi cheia acolo? si toate aceste trairi ale mele generate de textul tau, sunt amplificate de simplitatea cu care ai spus-o, mai ales in alegerea personajelor. ceea ce la inceput pare a fi o povestioara pt copii, prinde ecouri nebanuite, daca cititorul citeste cu acea parte din el careia i-e dor. (ai si o greseala de typo: peretii castelului) , | |
| = erata | Alexandru Dan-Alexandru [18.Aug.05 17:50] |
| iertarea e o portita spre o faradelege. lasa-ma sa devin un misel in asociatie al omului | |
| = ...viata, Alex... | Elena Albu [18.Aug.05 18:20] |
| Draga Alex, chiar aveam nevoie de o vorba buna la acest text.Din motive personale.Multumesc:) Singuratatea Alex, la tine, e absenta Celuilalt, a Jumatatii Omenesti.Mai tarziu, e mai mult de atat.Dar pana acolo e cale lunga, traieste si invata din ce traiesti, fiindca cea mai fertila filozofie e cea la care ajungi traind viata si nu visand-o! Cu drag, E.A. PS. Iti sunt recunoscatoare pentru atentionare :)) | |
| = "Dar ea pleca des să colinde nisipurile" | Ionela Chitu [02.Oct.05 19:06] |
| Singuratate si dor...suferinta care nu se vede. Greu de suportat. Mi-a placut povestirea ta. | |
| = povestile ... | Elena Albu [19.Aug.05 12:33] |
| E o poveste despre om... Multumesc de trecere ! | |
| = Jucăriile mele au fost întotdeauna vii | Nicolae Diaconescu [02.Oct.05 19:06] |
| Salut Elena ! Am vrut să te comentez la " Dacă " și-n cele din urmă am realizat un text " Ca o carte deschisă "...poate o să-l postez , nu știu cînd ! Nici la "Omul de zăpadă " n-am finalizat " comentariul " și nici la "Paradisul...." . Acum m-am hotărît să intru în dialog cu tine . Probabil dacă eram copil , adolescent sau mai tînăr , aveam mai multă imaginație ! Deși Omul de Zăpadă și Fata de Nisip se comportă ca niște ființe , nu pot depăși un anumit blocaj din subconștientul meu care îmi semnalează convenționalul. Personajele nu sunt vii. Ca să înțelegi mai bine atitudinea mea , îți spun că povestea lui Pinochio deși e atît de celebră , nu am putut să o termin , din aceeași cauză . O păpușa din lemn n-o să fie niciodată vie ! Jucăriile mele au fost însuflețite , păsări ,animale , plante.... Neputînd depăși acest blocaj nici acum , deși textele tale sunt bine scrise , privesc povestea din afară ,detașat , nu mă pot implica , nu o pot trăi . Cum primele comentarii la textele mele tu le-ai făcut și au fost binevoitoare , mi-ar pare nespus de rău să te supere această părere , mai ales că poveștile tale sunt construite frumos și sensibil. | |
| = Nicolae Diaconescu | Elena Albu [20.Aug.05 16:33] |
| Ai putut citi ,,Micul Print" ? E sigur mai aproape de personajele mele decat Pinochio...Eu reflect experienta mea si realitatea intr-o forma simbolica, personajele tale sunt mult mai transparente.E o diferenta de stil, atata tot. Te apreciez, deci trecerea ta ma va bucura totdeauna.Multumesc! | |