| = Suferinta… de-o ‘’claritate pervers(ă) simetrică’’ | Adriana Medgea [08.Aug.05 21:21] |
| Ca revers al succesului (care uneori ne revine in chip nemeritat!), suferinta izbeste mecanic constiinta (ma gandesc la locomotivele din titlu). Dar ‘’nu’’! Degeaba ‘’mirosul ierbii îți obligă creierul la senzații de greață’’! Pentru ca ‘’ție nu ți se poate întîmpla asta’’ (in subsidiar se aude vesnicul refren: ‘’Dar de ce mie ?! De ce tocmai mie ?!)… Nici unul dintre cei in cauza nu va admite ca este: ‘’răsplat(a) binemeritată (a) succes(lui) vulgar vinovat transformat în gust metalic pe marginea laterală a limbii’’… Cu stima Adriana Medgea 08 08 2005 | |
| = Santa Fe | Virgil Titarenco [08.Aug.05 22:04] |
| Adriana, văd că recidivezi. după cum vezi, recidivez și eu. nu știu ce am azi de scriu. probabil cele două locomotive galbene Santa Fe. Paradoxal, nu? Sfînta credință a neloialităților... | |
| = atat de departe | Gabriela Marieta Secu [08.Aug.05 22:16] |
| m+am simtit acum pret de cateva clipe exact ca atunci cand am citit prima data un volum de nuvele americane, initulat pamant american... mi-e frică si mi-e straină si departe culoarea asta galbenă, si mi+e drag galbenul... oare mai esti putin putinsi român? mă iartă nu-i treaba mea, imi place sincer cum scrii, dar in acelasi timp uite ca in galbenul asta colturos... parcă vine Cioran si+mi spune că lacrimile sfintilor ar fi de cristal. | |
| = atît de aproape, geea | Virgil Titarenco [08.Aug.05 22:35] |
| uite că nu înțeleg Geea unde ai perceput tu în textul ăsta o alienare în ce mă privește. din cauza locomotivelor galbene? :)))) la întrebarea ta, cred că îți dai seama că nu se cade să răspund eu. e dreptul altora să mă judece. deși mi se are destul de hazardat să afirmi "ce mai este cineva". scriam cu mai mulți ani în urmă, într-un alt context că în diaspora, românismul de păstrează și se cultivă mult mai bine. pentru că aici e conștientizat (mai mult sau mai puțin). în țară a fi român este o chestie care o iei de cele mai multe ori ca ceva de apucat. aici definirea identității e o chestiune mult mai asumata și mai contemplată. și că veni vorba de pămîntul american, cred că are un avantaj, cel puțin pentru mine. te predispune la scris. spre deosebire de cel românesc care te predispune uneori și la altceva, dar nu spun aici... apropierea și depărtarea sînt lucruri ale spiritului Geea, nu ale materiei | |
| = doamne, nu ma intelege gresit | Gabriela Marieta Secu [08.Aug.05 22:48] |
| sa sti ca eu ma simt straina si acasa, spun numai ca acolo sau aici in poeyia de azi, galbenul tău cu vesti rele mă doare si mi-e frică de durere, de durere psihică, nu te aricii si la mine, eu nu mai sunt in stare sa ma duc nici in centrul orasului unde locuiesc, yona peninsulara a orasului unde m+am nascut arata jalnic, o ruină plina de gunoaie... in nuvelele alea n+am gasit un yambet, era tot volumul o durere, o suma de dureri... carete era scrisa de un american...in fine, cand o sa am timp ma uit printre carti si daca o mai gasesc iti spun si autorul... poate sunt eu defecta... o fi bine din punct material sa pleci...eu una nu sunt in stare asa cum nu+s in stare nici sa pun mana pe volanul unei masini...admir insa femeile care conduc... hai nu te supara pe mine... dar tot doare galbenul acela... si tot strain imi pare... te mai citesc si nici nu te mai comentey ca vad ca te superi... si inca, stii dupa ce l+am citit pe cioran + care mi+era tare drag desi nu gandeam ca el, ma rugam ca sa vina acasa macar pentru o clipa... uite asa ca sa vada cum plang ploile si ploile astea erau lacrimi de sfinti... | |
| = geea | Virgil Titarenco [08.Aug.05 23:06] |
| geea, nu sînt supărat... și nu cred că îmi place să mă "aricesc"... și chiar te invit să mă critici, să mă citești, după cum vrei... întrebam, doar atît... eu cred că a scrie e o dez-văluire a realității, nu o creație în primul rînd, ceva asemănător cu gestul îndepărării pînzei de pe o statuie terminată... despre dacă e bine sau rău material sau metafizic să pleci, cred că e o chestiune foarte personală și nu se poate generaliza... eu nu sînt trist... mă întristează însă să văd români venind întristați de acolo... oare cînd va fi România calmă și blîndă, fără încrîncenare... mi-e dor de România din vis... dar și ăsta e escapism... mai mult sau mai puțin poetic... | |
| = ‘’Neîntemeiat’’ | Adriana Medgea [02.Oct.05 19:06] |
| Regret ambiguitatea care s-a strecurat in ‘’recidiva’’ mea. Comentariul meu nu va viza pe dumneavoastra. Nu se raporta nici macar la eu-l auctorial; ci incerca sa puncteze ‘’metafizic’’ reacția tipic omeneasca de a considera axiologic neîntemeiata (nedreapta) nefericirea, care irupe in viata sa intr-o ‘’după-amiază’’… Imi pare rau daca am lasat loc de interpretari malițioase, mai ales ca apreciez atat stilul, cat si tematica textelor dumneavoastra. Referitor la cuvintele care, probabil, v-au intrigat - Dar de ce mie ?! De ce tocmai mie ?! (adica: de ce oare mi se intampla TOCMAI MIE asemenea lucruri odioase ?!) Este vorba de o coincidenta, la care nu aveati cum sa va ganditi... Cu aceste cuvinte se incheie unul dintre capitolele mele de proza - care reflecteaza tocmai absurdul conditiei umane si reactia (noastra) in fata nenorocirii… De altfel, va puteti singur convinge singur de adevarul spuselor mele, daca veti citi cele doua fragmente de proza din pagina mea de autor… Cu drag Adriana Medgea | |
| = Luciditate | Gabriela Marieta Secu [10.Dec.18 14:27] |
| Ți-e dor de România din vis... si mie Mi-e dor de țara mea în țară de parcă as fi trăit de mii de ani pe afară... In care viitor - trecut o fi România aia din vis? Si hai înapoi la poezia ta mai mult decât lucidă, poate sensația de galben-orange rece asociată vestilor proaste mă îngheață... resemnarea super lucidă cu acel : și nici una din aceste vești proaste nu poate fi loială celui care le-a trimis mă liniștește însă, echilibrul frant, aproape mecanic se reface cu stoicism... oricum mă doare gândul vestilor proaste, dar poarta salvării rămâne îmbărbătării finale, âmbărbătării forțat autoinduse de prea plinul amar... mă iartă... nu critic, mă străduiesc să înțeleg... ce inseamnă că: ceea ce nu te omoară - înseamnă că te călește... | |
| = lui Virgil T. | Anni- Lorei Mainka [09.Aug.05 22:29] |
| ma bucur ca i-ati surprins pe "EI", da asa sunt si aici unde incerc eu sa imi pastrez gindurile si existenta, ma bucur ca i-ati descris dvs. iar ce am citit mai sus despre re-descoperirea identitatii departe de humusul din marginea bucurestiului Va dau dreptate, poate ptr. ca cercul limbii romane, a culorilor si simbolurilor de acasa sunt mai rare, astfel contemplarea se cerne mai bine .....iar dvs. cerneti pe gustul meu....o inteleg si pe Gabriela M.Secu....muntii de greu de aici, in lumea altora, m-ar fi distrus poate daca trebuia sa le suport acasa, intr-un fel e destul de dificil sa compari rasarit si apus, ma bucur ca exista, azi , uneori ma bucur ca intr-o singura viata mi-am putut intoarce privirea spre aceste zari....iar binele si rau-ul par a fi peste tot doar sub alta forma, gustul e acelasi, ptr. ca le gustam cu sufletul, cu acei ochi plini de zarile noastre....pe curind | |