Comentariile membrilor:

 =  Sarpele cu clopoteii furati! Merita sa cititi!
Anda Andrieș
[05.Aug.05 17:39]
Cinci minute de lectura placuta, relaxanta, savuroasa! Un text desavarsit, (dupa umila mea parere) condensat atat cat trebuie incat sa nu te lase sa lancezesti.
Si spaimele din noi... se pare ca psihologii au dreptate! Undeva, candva... in copilarie...


 =  treceri peste ape
Nicoleta Tase
[06.Aug.05 13:55]
O proza despre puterile ascunse ale serpilor. Vraji, descantece, iluzii... Finalul m-a impresionat teribil: "Odată când treceam apa, într-o seară de august, m-am pierdut de mama. Întunericul era de nepătruns. Orb, rătăceam în neștire. De spaimă nu puteam nici să țip. Atunci a apărut o lumină difuză. Bâjbâind m-am îndreptat spre ea. Au trecut ani până am ajuns. Era casa noastră bătrână cu bârne din lemn." Aici mi se pare ca vad o cheie a textului. Despartirea involuntara de mama la trecerea unei ape si apoi anii care trec. Ce este real: despartirea-moarte sau clipele care trec ca ani? Final simbolic, o impacare peste timp, rotunda, cu sarpele si cu fluturii-nada, maturizarea copilului ramas singur candva, undeva lanaga o apa (Styx?)
Un text scris de o mana sigura, stil de o claritate si siguranta rar intalnite.

 =  spaime si lumina
maria balan
[07.Aug.05 14:47]
ce pot sa spun? textul tau (evident,nu e singurul care...) face ca acest site sa se poata mandri, in opinia mea, cu literatura pe care o promoveaza.
poveste cu talc, cautand cu sensibilitate printre simboluri, scrisa frumos, intr-un stil care deja pare al tau.
inca n-am biruit frica de intuneric, n-am ajuns inapoi la casuta de barne si n-am gasit-o pe mama...dar e bine ca aflu ca as putea razbate.

 =  Ka
Miruna Dima
[08.Aug.05 15:40]
Să-mi fie cu iertare, dar mie, copil crescut la bloc, fără fir de vredeață și fără nici o vietate împrejur, șarpele acesta îmi amintește de Ka, cel din "Cartea Junglei". Frumoasă povestire, și cu mai multe niveluri de înțelegere, ceea ce apreciez în mod deosebit.

 =  E.I.andreasi
enache ion
[08.Aug.05 16:23]
increngatura de sentimente,vis-a vis de despartirea de copilarie,intrebari fara raspuns fata de actiunile celor mari(fierarul om matur omoara sarpele fara ca acesta sa aiba o vina) si care pana atunci fusese tovaras de joaca al copilului naiv, crezul in vorbele tatalui, despre razbunarea sarpelui, teama inocenta, da lucrarii o tenta pshologica desavarsita.

 =  Am câștigat încă un cititor
Nicolae Diaconescu
[09.Aug.05 14:43]
Dragă Anda Andrieș,
Ai comentat "Șarpele" în 05 august. La ora când făceai acest lucru ,pornisem la drum. M-am întors azi și ca de obicei, multe vești proaste. Am găsit puțin răgaz și am deschis site-ul.Iată și o veste bună! Andei i-a plăcut povestea mea. Spui, "un text desăvârșit, condensat, merită să fie citit, lectură relaxantă, savuroasă... "
Așadar, iată motivul bucuriei, am mai câștigat un cititor. Cănd cineva mă critică, sunt convins că nu i-a plăcut ce-am scris. Ar fi absurd să cred că o creație, oricât de bună ar fi, place la toată lumea! Important e să dialogăm, iar asta e posibil datorită poezie . ro.

 =  "Stilul este omul"
Nicolae Diaconescu
[09.Aug.05 16:33]
Dragă Nicoleta,
Mă plictisisem de "Butoiul..." și-am căutat un text mai vechi. Am citit șarpele și ...ajungând la final mi s-a pus un nod în gât. Am hotărât să-l postez. Finalul așa l-am vrut, simbolic.
Mă simt bine când îmi spui că am "un stil de o claritate și o siguranță rar întâlnite"! Tocmai pentru acest stil, de-a lungul timpului, am primit atâtea bastoane în cap!
Tocmai de aceea zic și eu, deși afirmația nu-mi aparține " stilul este omul"

 =  Undeva, cândva, pe aceeași lungime de undă !
Nicolae Diaconescu
[09.Aug.05 15:43]
Dragă Maria,
" dar era deja târziu zi de vineri
plecaseși"
Parcă ai fi scris aceste versuri pentru mine! Azi am citit comentariul tău la proza mea "Șarpele" și poezia ta "Spaima". Cred că pe undeva ne întâlnim pe aceeași lungime de undă.

 =  Nostalgia are parfum?
Nicolae Diaconescu
[09.Aug.05 16:00]
Dragă Miruna,
Te întreb, nostalgia are parfum? Nu știu câte cărți atât de captivante precum "Cartea junglei " am citit! Simt și acum "mirosul" junglei și al acelei lumi unde bunătatea era la mare preț.

 =  Dincolo de bariere !
Nicolae Diaconescu
[09.Aug.05 23:45]
Salut muscelene!
Nu mi-am propus o proză cu tentă psihologică, dar dacă așa e percepută, cu atît mai bine. Întrebarea este, un elev prin clasa a șaptea, ar citi-o?

 =  si cei mici si cei mari
enache ion
[10.Aug.05 11:10]
Ar citi-o cu siguranta, dar ar percepe la nivelul lui si sustin aceasta pe considerentul simplitatii povestii, si asezarii intamplarii in timpul apropiat lui. Pentru oamnii "mari",indemnul de a citi printre randuri. Mi-a placut "dureros" de mult, sincer.
Nu am mai avut ocazia sa discutam cu toate ca mi-am lasat adresa de e-mail, vroiam sa-ti spun ca l-am cunoscut personal pe raposatul I.Popescu-Argesel, iar sotia sa Luminita (TUCA) a fost colega mea de scoala.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !