| = albastrul infasurat putred pe cuvinte ascunse | Maria Prochipiuc [22.Jul.05 14:34] |
| Ai devenit rotund și albastru, mult albastru găsesc în poezia ta și mereu acea tristețe, dar azi mai puțin ca în alte zile, aici parcă e un fel de răzvrătire, chiar dacă o ascunzi frumos sub altarul florilor, să fie oare adevărat că încă nu ai uitat acel decembrie crescut în arbore de vise? Sau e doar starea de după? E nemulțumire totală altfel nu ai fi cangrenat gândurile e o imagine plină de duritate aici: pierd samanta in mlastina acida cangrena gandurilor curge vascoasa albastrul infasurat putred pe cuvinte ascunse leaga minciuni frumoasă și imaginea de sfârșit, meriți mai mult decât un comentariu, dar eu rămân azi doar la spuse: tabloul realitatii trezit la realitate ce-a ingropat adevar in tacerile pensulei legate de mana pictorului rastignit in adevarul lor | |
| = multumesc | Marinescu Victor [22.Jul.05 15:20] |
| e o stare de dupa amplificata de minciuna in care traim. ai intuit bine razvratirea mea. imi este teama ca intr-o zi minciuna imi va ocupa tot timpul si nu voi mai avea timp sa caut adevarul. ne imputinam si odata cu noi se ingroapa albastrul. cu drag, Victor | |