| = reală ireală totuna? | Monica Manolachi [03.Nov.05 01:21] |
| …sau când dragostea umblă travestită în straie infernale… Joseph Beuys a organizat odată în Dusseldorf un fel de procesiune pentru pace la care au fost chemați mai ales tineri… se cânta, se scanda, au avut și fanfară, exact ca textul de aici… până la urmă artistul a măturat gunoaiele rămase pe șosea în urma lor și le-a expus într-o cutie la muzeu. Așa văd eu poemul ăsta… un fel de poezie scrisă la patru mâini: două reale, două inventate…inventatul scrie despre sinele real și viceversa. Mă întreb dacă personajul feminin real mai există după un așa bombardament…și dacă “efectul literar” nu pierde din valoare printr-o abordare mult prea ocolită a eului propriu, în favoarea supra-încărcării femininului inventat... | |