| = parere | Costin Tănăsescu [02.Oct.05 19:06] |
| cu aceast text, Alina sare in ajutorul poeziei. cu o inspiratie buna ce gliseaza spre sfarsit spre o ironie amara, ea reuseste sa impresioneze prin luciditate. da, de data asta luciditatea este "punctul forte" al versului. ea ii "dinamiteaza" pur si simplu pe adulti, pe cei care "...scriu mereu despre copilărie de parcă le-ar părea rău după extragerea radicală a morții...". si parca i-as da dreptate si eu. ultima strofa este dedicata primei parti din viata fiecaruia, copilariei. pana si "stansibranul" este elementul care aduce copilaria in prim-plan. acest text se "deschide" incet incet odata ce il parcurgi pana la sfarsit cand ni se spune despre destinul imbracat si acesta tot in hainele copilariei:"...pantaloni scurți și galbeni...". am aflat si ca violetul este culoarea ta pentru ca se repeta obsesiv prin poezie, culoarea iubirilor... desi pare o poezie rece, forma te impinge sa crezi asta, la o citire atenta iti dai seama ca versul arde mocnit si te dai la o parte sa nu te izbeasca focul in fata, e posibil in orice moment, de aceea plec tiptil tiptil acum... cu prietenie, | |
| = Costin, cu mulțumiri | Alina Manole [17.Jul.05 09:25] |
| Într-adevăr, există o doză amară de ironie aici, mai ales spre final, deși aș fi putut continua descriptivul primei strofe. Culorile alese de mine, de verde, violet și galben au o semnificație în nuanța lor, pe care, dacă aș fi fost pictor, aș fi putut să o redau aici. Costin, îți mulțumesc pentru cuvintele tale frumoase. | |
| = de...peste rosu rapitor, in apele dulci de munte... | silvia caloianu [17.Jul.05 13:00] |
| m-a intrigat titlul, "lostrita" aha, "lumina rosie", "rapitoare" hmmm... si "locurile" acelea pe care "ti le duce" "un barbat" si culorile si "decolorarea" ("de seminte"), si "incolacirile", "cercul", "rasturnatul" "tau", "saritul coardei", "din nou", "copilaria" (daca nu cu "dulceata" , "de cirese", se pare, apoi cu "strudel cu mere si frisca"...probabil, iti aminteste subconstientul, in cazul in care tii cure de slabire :D) - toate - atributele muzeului tau poetic. de marca. ti-as fi recunoscut poezia si fara semnatura. ca sa nu mai zic de expresia "tout simplement sans penser à demain", recunosc insa ca taaare m-a mai derutat sa aud "ce mai contează un mâine". dar, daca stau sa ma gandesc...eh! de cate ori ai zis "maine" DOAR ca sa te mai "racesti", sa nu mai zici, sa nu mai faci ceva!? :D sincer, ma irita "strudelul" si "frisca" asa incat strofa a treia o vad mai sanatoasa fara de ele. :D, serios! altceva: "adulții scriu mereu despre copilărie" - enunt fara de suport. sau nu sunt eu adulta! :D, pentru ca nu scriu si inca "mereu" de copilarie. "pantalonii scurti si galbeni" - "destinul tau"...eu zic: ceea ce ai avut de demonstrat! ca doar de aceea si te autoinvoci "linia orizontului zisă (sic! sic! sic!) și sfoara ghem" si...sari coarde: inca si inca o data! vai de capul aceluia prin care nu mai zburda copilaria! nu? | |
| = huh meles meles | Dana Stanescu [17.Jul.05 13:32] |
| eu cred ca zilele astea am o slabiciune pentru versurile si cantecele in franceza ( fara legatura cu ziua nationala si tare disputata pe site si mai ales fara legatura cu poezia ta divagatia mea:)), ) sa revin, interesanta topica finalului strofei intai. in a doua ai multe cercuri. sa zicem concentrice? trimiterea la soare, gura, ghem, cerc si coarda... aa frisca , ma si gandeam , ce cauta acolo, dar mi-am adus aminte de filmele cu stan si bran. sper ca finalul sa fie ceva de genul asta. ne lepadam de piei poate de mai multe ori decat de 7 | |
| = Silvia, Dana, mulțumesc pentru comentarii | Alina Manole [17.Jul.05 14:08] |
| Silvia, dacă tu zici că e "de marcă", te cred și încep să am orgolii de poet. :) Dana, cred că acolo sunt cercurile concentrice din subconștient, acum le văd și eu, ai dreptate. Greu se poate corecta, dar vrem asta? :) Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre. | |
| = pe mine deja ma cucerisesi | florin bratu [17.Jul.05 14:41] |
| cu saramago si inerente asociere pe care o fac eu cu ricardo reis (heteronim al lui pessoa, care ma ultra/fascineaza). frumoasa si a doua strofa, dar ultima strofa, hm, ultima strofa nu zic cum e ca voi parea prea hazardat, taxat inclusiv de autor, dar sunt sigur ca am dreptate cu privire la ea. :) | |
| = Ironia se sesizeaza | Dinis Adrian [17.Jul.05 19:46] |
| Ironia sesizeaza poezia. De ce adulții scriu mereu despre copilărie? De ce adultii scriu mereu despre batranete?! De ce nu prea pot scrie copiii?! Ar scrie si ei: despre copilarie, adolescenta, adulti sau batranete. Iti zic eu, pentru ca adultii sunt maturi si pot gandi la un nivel lucid si detasat. Uneori iti lipseste imaginatia unui copil sa devii poeta! De ce? Lipsa de inspiratie este dovedita cand ne apucam sa comentam in poezie expresii francofone. Nici nu prea m-am inteles niciodata cu franceza:)) dar la fel as spune si pentru engleza. Nu aici nu e poezie, e maxim o maxima in trei prelngita la maxim. Iarta-mi slabul joc de cuvinte tautologic. Totusi am remarcat un joc de cuvinte interesant cu simbol chiar( ,,șarpelui șaptelui") , cromatica- mult prea ambigua insa- nu creeaza nici un ambient in sufletul cititorului. Sa fim seriosi viata e un strudel, deci un desert. Si moartea ce e?! Felul doi? Desertul e insa cel luat la sfarsit. Ai uitat ordinea. Iei pixul si te hotaresti ce vrei sa spui, altfel e neclar. Destul critica. Mi-a placut ironia, dar oricum ideea cu strudelul nu-mi place si e deja luata. A fost o poezie oarecum enigmatica. | |
| = Florin, Adrian, vă mulțumesc | Alina Manole [17.Jul.05 20:14] |
| Florin, și nu l-a remarcat nimeni pe Pound, în afară de Dana, pe ym. Despre Saramago și a treia strofă, sunt de acord cu tine, deși alții au alte păreri. E clar că e trilogie :). Adrian, știi care e asemănarea dintre părerea ta la acest text și a mea? Că ai dreptate privind cromatica, e rece, ca o copilărie șubredă și nesigură, de aici și viața ca un ștrudel, onomatopeic. Dar știi care e diferența? Că eu am luat la Bac la română 10 la scris. ;) Vă mulțumesc pentru cuvintele și părerile voastre, cu un zâmbet sincer. | |
| + culori si-un parfum de departe.. | Dana Stefan [17.Jul.05 22:46] |
| on s'est aimé comme on se quitte tout simplement sans penser à demain cercurile concentrice sunt de buna seama odata si odata ca si inelele trunchiului de copac, mai faci un salt, si te apropii de miezuri, si-atunci ce poate fi mai altfel decat verdele, de vreme ce violetul si galbenul se intrudesc cu el.. unii or sa spuna: pai cum?! ca violetul e doar amestecul din rosu si albastru! si totusi uite, asa inteleg eu galbenul copilariei, chiar si doar ca sa echilibreze un violet, complementar.. frumoase treceri dintr-o culoare in alta aici, alina.. frumoase si pentru ca mai exista si un parfum frantuzesc discret si elegant al unei femei ce iubeste in rosu si albastru, culori ce o impodobesc cu gust. Linea | |
| = viata ca un strudel | Bogdan Groza [18.Jul.05 09:34] |
| as incepe comentariul meu de la versul "viața e un ștrudel cu mere și frișcă" Ce bine ne-am simti daca viata ar fi un strudel, asa cum spui tu. :) Un poem optimist si suav, usor melancolic. Foarte frumoasa imaginea barbatului "cu mainile verzi incolacite in viata..." "mă răstorn la capete sar din nou o coardă pe cercul iubirilor mele violet" Si cum viata e un strudel, tu vesela, e normal sa te rastorni la capete, sa faci tumbe, sa te bucuri de starea ingereasca de copil, sa sari coarda pe cercul iubirilor tale violete. acest vers mi se pare cel mai inocent. O bucurie copilareasca ai aici, ca si cum nimic din torsul timpului nu te-ar fi tulburat, retraind mirajul copilariei tot timpul. De aici si concluzia " de ce adulții scriu mereu despre copilărie de parcă le-ar părea rău după extragerea radicală a morții pielea șarpelui șaptelui destinul meu în pantaloni scurți și galbeni" In momentul in care uitam sa mai devenim copii, si sa ne comportam ca atare, din cand in cand, viata noastra nu mai are sens. Iar titlul, acest "hucho hucho, pare ca o incantatie la o joaca intre copii, ca si alte expresii de genul: " an tan tikitan " sau acea numaratoare incifrata, gen : uni doni, trini, pani, cinca, linka, godi, mani, pisirichi, pichi. Un limbaj neinteligibil,la prima vedere, un limbaj in care copii isi aduc aminte de starea lor ingereasca, si astfel, dupa insiruirea ordinara de numere, unu, doi etc, vine numele creatorului, GOD, MANU, pentru ca la final sa dea si solutia limbii lor, cea a pasarilor. ;) In acest limbaj "secret" copii isi joaca jocurile, isi construiesc o lume a lor, isi traiesc viata, unde cei maturi, cei coplesiti de griji, de responsabilitati, nu au acces. In momentul in care "cei mari" vor rechema din adancurile lor copilaria vor stii ce semnificatii multiple au expresiile din jocurile celor mici. Si sa ne mai miram atunci ca viata, pentru cei mici, e ca un strudel cu mere? | |
| = Linea, Bogdan, cu mulțumiri pentru aprecierile voastre | Alina Manole [18.Jul.05 19:41] |
| Dana, într-adevăr, e vorba aici de complementaritate. Frumos spui tu, a iubi în roșu și albastru spre violet, a atinge întregul. Și te gândești, atunci, că tot acest timp al iubirii ar putea lăsa aceste urme. Bogdan, e vorba de lostriță. Dar mi-a plăcut cum sună și cum ar putea fi pronunțată denumirea în latină. M-am gândit la limba copiilor, pe care adulții o numesc ca și cum ar fi 'păsărească' sau poate că se exagerează cu anumite legături pe care le știam și eu, cândva, și chiar credeam că există. Vă mulțumesc pentru aprecierile voastre și pentru timpul vostru, aici. | |
| = Toate numele | Taisia Mihaila Negru [20.Jul.05 14:34] |
| Nu am citit tot ce s-a scris mai sus, dar in speranta ca nu voi repeta ceva spun si eu ca: poezia ta, general vorbind, mi se pare rotunda, destul de nepermisibila sau altfel spus, cheia de acces este cunoasterea unei infime parti de poezie din spatele poeziei. Lirismul e matur si ai stilul tau in mod indubitabil si inconfundabil de a trasa chiar limite interpretarii plasandu-ne pe noi lectorii, undeva intre l’etre-en-soi si l’etre-pour-soi. Si nu e usor pentru cine vrea sa treaca dincolo de emotie intr-un exercitiu exegetic. Imi place felul in care ai inversat axa timpului.Pleci de la un azi matur “cu mâinile verzi încolăcite în viață” catre un galben vesel al copilariei de parca ai vrea sa reiterezi ,pacalind pentru o clipa pe batranul Cronos,un alt curs al vietii. Are legatura oare cu ascendetul solar mersul in sens invers!? Mi-a placut. | |
| = parere | Mihai Vogoride [21.Jul.05 10:22] |
| Alina chiar asa Hucho Hucho ? Pe bune e jenant desi poezioara este buna si instelata bine dar “se spune eu îmi atârn cu un cleste ascendentul solar în loc de gura pãcãtosului linia orizontului zisã si sfoara ghem de un pound” si “pielea sarpelui sarpelui destinul meu în pantaloni scurti si galbeni “ e jalnic. Crede-ma ! Astea-s numai cateva exemple de stridente suparatoare. In loc de imagini pline de forta, invocarea literara a gradinitei. Puteai sa inserezi printre versuri si celebra fraza din clasa a I-a “Ana are mere”. Dar bine pana la urma ca poezia ta are succes (adica cititori). Asa ca nu lua in seama ce spun, probabil ca nu am dreptate. Cu respect, mihai | |
| = Taisia, mulțumesc | Alina Manole [21.Jul.05 15:23] |
| Are legătură cu ascendentul solar, așa este. Poate prea frumoase cuvintele tale pentru poemul meu și mă întreb dacă un filosof citește dincolo de rânduri, nu e prea târziu să mă bucur de sensuri. | |
| = Cordius Vogoride, mulțumesc pentru părere | Alina Manole [21.Jul.05 15:40] |
| Dacă se făcea școală și în timpul lui Cordius Vogoride, așa cum se făcea în timpul lui Mihai Vogoride, "pe bune" că ți-ai fi amintit (sau măcar îți dădeai în google), că Hucho hucho este denumirea în latină a lostriței și nicidecum a unui joc de copii. Și despre alte imagini, inclusiv galbenul pe care te-ai limitat să îl vezi ca o culoare și celelalte, vorba ceea. Îți mulțumesc pentru părere și fii sigur că voi ține cont de ea, dacă se va dovedi că ești un critic pertinent și un scriitor remarcabil. Deocamdată, ai comentat "țintit" niște texte și atât. Mult succes! | |