= Moarte prin respirație, a vieții din viață-suflete | Erika (Eugenia) Keller [02.Oct.05 19:06] |
Ființe vii cu suflete moarte , ființe moarte cu suflete vii-prin gâdurile bune, ce mereu vor dâinui. "am înțeles că nu sunt margini uneori doar moarte prin respirație ni se vorbesc palmele în trecut vin așa ca o cruce frântă nici măcar dricul vieții apoi nu se mai știe cine pe cine privește de unde și de niciunde mai departe de viitorul simțit ca-ntr-o carte de pământ" | |
= abia atinsă de a nu fi fiind | Corneliu Traian Atanasiu [15.Jul.05 09:23] |
Frumos - asta e șansa poeziei - prinsă disoluția, pierderea, trecerea pe nesimțite din viață, confuzia delicată din a fi nemaifiind: mai departe de viitorul simțit este numai tăcerea inspirării într-o sufocantă expirare a vieții din viață | |
= Erika, Corneliu | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Erika, e aici un sens dat mortii, e ca si cum ceva ce ne face sa nu fim, ceva ce ne face sa fim si ceva ce am fi fost fiind si fi-vom se contopesc la un moment dat si capata alte dimensiuni ale spiritului. Aici nu este tristete, tu stii. Corneliu, ai luat din poezioară ultimele frânturi care dau de fapt esența a ceea ce este dincolo de timpii măsurabili. Cred că poți trece pragurile spre acolo unde spiritele neostoite se rotesc. Mulțumesc mult. Drag, Ela | |
= apoi nu se mai știe | Miruna Dima [15.Jul.05 14:31] |
O perindare prin "dincolo". Acel dincolo care este și trecere, și increat, și trecut, și moarte, și viață, și necunoscut,și frumusețe și altceva... Văd termeni antinomici cumva (ceață-coagulat, a nu fi-fiind, dric-viață, inspirare-expirare). Intangibilul este peste tot, și în fiecare clipă de "real" există o atingere de altceva, de altundeva, de ...nicăieri. | |
= Miruna | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Miruna, ai luat esentele pe rind, picatura cu picatura, le-ai trecut prin tine...Si fiindca le simti, inseamna ca este ceva de dincoace, de oriunde ce va fi fost fiind. Oare daca privim dinspre o parte spre alta lumile, nu au aceeasi inspiralare? Invizibil si vizibil, totodata. Drag, Ela | |
= Contrapoezie futurista | Bogdan Groza [15.Jul.05 15:24] |
am inteles ca nu sunt invisibil ca uneori ma mai vede lumea cum respir si imi dau o palma peste spate vorbindu-mi despre trecuturi glorioase ca intr-un manual de istorie abia atins de obsesia de a fi fiind azi- maine un bunic simpatic ca si cum zilele ar fi inghitit brusc toata maturitatea mea colturoasa am inteles ca nu sunt nemuritor nici macar varste matusalemice nu sunt printre degete parca-mi picura vin asa ca dintr-o boaba franta de strugure nici macar prietenii mei nu mai stiu cine pe cine privesc cand ma uit la ei pierdut gandindu-ma la un viitor simtit dar netrait sparg tacerea prin inspirarea mea lacoma intr-o sufocanta expirare a vietii de bunic inspirat cand ma joc cu nepotii dar expirat si conservator in gandire | |
= Bodoganeala de-adevaratelea!! | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
Bodoganelule io-te ca am ris si cu lacrimi azi, e drept ca e o zi destul de strange dear, because... all kind of situations... Uf uf. Dra io-te frate ca te-ai pus pe imagini de future loin, ca cel proche nu prea te lasa cu copii in brate, deja vezi nepotii si ti s-a expirat termenul de valabilitate a unor niveluri de trai. Eh, maica, lasa, stai blind deocamdata, creste nivelul apelor, unele se rup, alte dau nasteri, altele duc poduri si oameni la vale. ce soarta au zilele noastre toate. Intelegi ca uneori nu sunt margini, ci doar oameni marginiti. :))) Multam, ca de acolo de la nordul hartii, de pe marginea ceea de tarisoara, inca imi mai trimiti risete. Drag, Ela | |