| = parere | bogdan stavar [02.Oct.05 19:06] |
| un text care nu te laas in nici un moment in situatia de a te plictisi.un ritm destul de rapid, cu imagini reusite, limbajul simplu, pe intelesul tuturor, fiind unul dintre atuurile textului. mie greu sa aleg o parte mai reusita decat alta, dar totusi parca finalul, "iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia fără scăpare" te lasa putin perplex.atatea iubiri parca strica. | |
| = cristiana miu | maria balan [13.Jul.05 13:08] |
| poate sa sune prozaic, desi n-a vrea... poezia ta, nu doar acest" mesaj telefonic din Grivita", nu este una a evaziunilor, este un act chirurgical precis operand pe o realitate incoerenta uneori, bolnava pe alocuri; deschizandu-i ranile, fara sa-ti feresti ochii de orori, poezia ta devine gestul manifest de a prezerva spatii necontaminate. cuvinte cu virtuti de bisturiu, un stil configurat pe masura mesajului poeziilor tale. imi place in "mesajul tau telefonic..." decupajul secventelor, care face distinctia si, in acelasi timp, suma unor realitati. | |
| = parere | Ego Ionut [02.Oct.05 19:06] |
| Poeti si poezie intr-o pseudo-poezie –mai mult prozaica- de dragoste, probabil. Aceasta imi lasa senzatia de „hai sa scriu o poezie ca n-am mai scris de mult”, sau „hai sa scriu o poezie pentru ca am unde sa o afisez” ... (avertisment: nu cunosc autoarea, nici autoarea nu ma cunoaste pe mine... e vorba de parerea mea despre text, mai sus, „senzatia mea”... atacuri la persoana nu isi au rostul). Prima parte a poemului prezinta o realitate exterioara superficiala, reprezentata de asemenea supeficial pentru simplul fapt ca nu reuseste sa evidentieze starea de coflict. Titlul, ar vrea sa sugereze, poate, tocmai stilul lapidar care ar justifica oarecum observatia mea... dar nu mi se pare suficient. Remarc penultima strofa prin simplitatea ei, prin banalul pozitiv. Finalul e sec, nu spune nimic –ce-l putin mie-.. mi se pare doar o continuarea inutila a penultimei strofe, o repetare necuvenita. Cam atat. | |
| = Ionut si poezia Cristianei | Cristian Oravitan [13.Jul.05 22:43] |
| Trebuie sa te simti lezat de versuri pentru a nu recunoaste - acesta este crudul adevar. Sa fim sanatosi, daca nu acceptam realitatea, ne vom trezi mahmuri si chiar de vom jura ca a fost ultima oara ne vom lasa iarasi prada ispitei si in mocirla ne vom face veacul... Mi'a placut tare, Cristiana (avertisment: nu o cunosc pe autoare, nu ma cunoaste, as avea motive sa trec pe langa ignorand textul - dar acest text nu poate fi ignorat; este un diagnostic al cotidianului din Grivita vietilor noastre). | |
| = Sentință | erika eugenia keller [02.Oct.05 19:06] |
| Poezie vulcanică și gravă ca o Sentință ! | |
| = Mesaj telefonic din Piata Victoriei | carmen mihaela visalon [13.Jul.05 23:35] |
| Cristiana, Este minunta poezia ta despre chipul had al orasului- pe care, cei mai multi il purtam in suflet, ajutandu-l astfel sa se materializeze si sa ne domine. Imi aminteste de un apolog despre incercarile pe drumul spre Budha. Un invatat care intalneste un caine turbat si plin de bube. Se aseaza in genunchi sa-i linga ranile. Cainele il musca. Omul se incapataneaza sa-l tamaduiasca. Vindecat, cainele se transforma in Budha si i se asaza pe umarul drept. Barbatul porneste spre targ. Oamenii nu-l iau in seama, pentru ca ei nu reusesc sa vada ce poarta pe umar. Doar o batrana-jumatate oarba- ii spune: "ce porti pe umar, un caine?" Si-mi mai aminteste de Maiakovski, "poetul muncitor"-"poet rabocii", despre povestea de dragoste dintre poet si vioara din” Vioara si un poco nervoso” "Strune de jale isi smulge-o vioara, si, cum copii tanguirea si-o spun, plange in zbucium nebun- toba nu stie ce-i aia sa doara: "bum, bum, bum... ropote-n bobote scoate si-apoi nu mai asculta-al viorii suvoi; ea o zbugheste de-a dura afara zdup, ca din tun. Fara o silaba si fara vreun act, orchestra absenta privind nu ia act vioara ca-si tinguie-amara napasta- numai un talger, zdranganind la natangi, face: “Plangi? Ei proasta! Ce-I asta? Cum asta?” Dar heliconul Cu mutra-I de-arama l-aud transpirat si profound: “Ce toanta, ce lacrimi inghite!” eu sar, peste note calcand furibund, si notele ghem se fac sub pupitre. Si nu stiu de ce: “O, Doamne! strigand, de gatul de lemn al viorii m-arunc: Grozav iti mai seman eu tie… Ca tine si eu Urland ca un prunc, Nu, nimeni nu stie Ce sunete scot din adanc!” “Hei Si-a gasit o logodnica buna! Pufnesc in ras muzicantii pigmei. Vezi? Parca tuna si, uite i-aduna!” Dar mie putin imi pasa de ei. “Stii ce, vioaro? Sa traim impreuna! Vrei?” Intr-un oras al oamenilor ocrotit de zambetul cald al lui Budha, sa fii iubita. Cu ADMIRATIE si drag, c (traducerea Cicerone Theodorescu) | |
| = pe receptie | Madalina Maroga [13.Jul.05 23:49] |
| Cristiana, Am receptionat si eu mesajul tau telefonic din Grivita, ti-a luat ceva timp pana sa ni-l transmiti. :) Cine-o fi de vina? Fratele ca te tine ocupata cu gatitul?! :) Poezia pare sa fie scrisa dintr-o suflare, are ritm, fara incarcaturi inutile, transmite direct un mesaj, telefonic, dintr-o destinatie precisa spre o alta la fel de precisa arcadia. Stilul tau este tot cel direct, impunator, care mege la sigur. Mi-a placut! - Ma bucr ca ai revenit, se simtea lipsa ta pe aici. ) - Volumul "Sonet 1", cu dedicatie, se afla la mine si te asteapta. Cu mare drag, Madim | |
| = Fac si eu un comentariu la comentariu daca tot e la moda | Ego Ionut [14.Jul.05 02:43] |
| Cristian Oravitan, mi-a placut tare mult comentariu tau . Ma simt un om nou acum, am vazut realitatea. Fara ajutorul tau nu as fi vazut-o. Ai avut dreptate, acum sunt putin mahmur, insa acum ca stiu realitatea pot sa iau viata de la capat si totul va fi bine. P.S.: imi cer scuze autoarei daca realitatea textului nu se afla in versurile pentru mine nebunia e să-i gătesc vinete cu parmezan fratelui tău și să mă dau ție cu patimă în nopțile-n care nu e prea târziu pentru mâine iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia fără scăpare . Atunci am inseles eu gresit mesajul. Mea culpa. | |
| = poem | Robert Mîndroiu [14.Jul.05 11:24] |
| Am descoperit aici un poem care a produs in mine o reverberatie a puterii mesajului si a limbajului frust. Mi-a placut fragmentul "pentru ei/nebunia e fuga/spre greața din fiecare zi/născută în halba de gin tonic cu două felii de lămâie/și gheață" si , de asemenea finalul din care vinetele cu parmezan puteau lipsi, nu de alta dar s-ar putea sa creeze o scadere a curbei de tensiune lirica. Rezonez la scrierile in care realitatea face metafora si poezie, oricum ai in mine un cititor (desi nu cred ca ai gasit doar "oameni/urâți/libidinoși/hămesiți de o glorie falsă") mai ales de la aprecierea excelenta ca bukowski e un mare poet nedreptatit de romanele sale(poate cei de la polirom vor afla pana la urma ca a scris si poezie). | |
| = Draga mea... | ioana matei [02.Oct.05 19:06] |
| Eu as opri aici doar primele sase randuri... si multe alte nebunii as mai face daca nu mi-ar fi putin teama de VOI! | |
| = Cristiana Miu ...Textul este sec, penetrant, foarte potrivit cu ... | Nan Florian [02.Oct.05 19:06] |
| "doar oameni urâți ... pentru ei nebunia e o artă ... doar femei îmbrăcate în ... pentru ele nebunia e un ... doar copii încolăcindu-se lubric ... pentru ei nebunia e ... Mi-am adus aminte de Blaga. "Trei fete" Ca idee; intr-o oarecare masura. Cred ca e o poezie reusita. Dura ca un diagnostic de ... Inspirat titlul. Textul este sec, penetrant, foarte potrivit cu subiectul atacat. Poate era si mai bine daca textul ar fi fost ceva mai condensat. Finalul pare a echilibra putin vehementa din text, fiind o necesara intoarcere la normalitate cu doza, normala si ea, de neliniste ("în nopțile-n care nu e prea târziu pentru mâine") si regretul de pierdutul tinut al vietii idilice("iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia fără scăpare"). | |
| = raspunsuri | Cristiana Miu [16.Jul.05 11:30] |
| Dragii mei, va spun din start ca aceasta e o poezie scrisa dintr-o suflare in urma unei experiente foarte interesante, ca nu reflecta acea realitate ci doar o imagine de o clipa avuta de mine, proiectata de mintea mea. Bogdan, atata iubire te face cel mult foarte fericit. Recunosc ca ultima strofa e literaturizanta, dar are locul ei acolo, asa o simt eu cel putin. Maria, se pare ca e deformatie profesionala utilizarea bisturiului. Imi place sa privesc oroare in ochi si sa fiu mai puternica. Ionut, eu nu scriu niciodata fiindca n-am ce face sau fiindca am unde afisa. Dar daca asta e impresia cititorilor, e vina mea ca nu reusesc sa conving. Dar imi permit sa te contrazic: poezia asta nu e banala, telegrafica, e aparent simpla, neincarcata de poetizre excesiva, tocmai fiindca are ceva de spus, mesaj care n-are nevoie de zorzoane. Realitatea se afla in versurile citate de tine in exacta masura in care se afla in toata poezia. Prima parte e realitatea vazuta de mine, cea de-a doua e realitatea simtita. In definitiv aici vorbim despre senzatii si ele pot fi reale intr-o masura diferita de la un om la altul. Departe de mine sa consider comentariul tau un atac. Imi place si te mai astept in pagina mea. Cristian, e un text despre cotidian. Daca trebuie sa ne ferim sau nu de el, eu nu pot a spune. Nu am avut nici o intentie moralizatoare. In definitiv este vorba despre doua nebunii extrem de asemanatoare ca substanta, diferite doar ca forma de manifestare. Erika, nu imi place sa dau sentinte. Implica o raspundere prea mare. Carmen, multumesc, intotdeauna am ceva de invatat din trecerile tale prin pagina mea. Madim, n-am prea revenit, doar trec si eu pe aici. Promit ca la urmatoarea debarcare in orasul natal sa te sun sa ne vedem. Mi-e dor de tine. Robert, imi place cand gasesc oameni care gandesc ca mine din aceeasi pozitie. Am gasit tot felul de oameni, acestia pe care i-am mentionat mi-au atras mai mult atentia. Ioana, nu te teme. Eu cel putin nu musc. Sase versuri sunt prea putin pentru mune, persoana care vorbesc muuuult. Florian, ai inteles ce era cu finalul acela. Si apropierea de Blaga ma onoreaza nespus. la fel si trecerea ta pe aici. Multumesc tuturor, prieteni si ne mai auzim. | |
| = Re | Ego Ionut [02.Oct.05 19:06] |
| Am intervenit pe aceasta pagina tocmai pentru faptul ca poezia are ceva de spus. Banalul (simplitatea) il consider o forma de exprimare a poeticului chiar indicata (consider de principiu ideea ca poezia nu are nevoie de zonzoane) –si aici revin , gasesc foarte reusita penultima strofa, cea a realitatii simtite ( nu era nevoie, nici macar nu e indicat sa explici intentiile artistice )- Am dorit sa punctez ca integrarea „nebuniei” individuale, in cea a realitatii externe, „vazute” mi se pare fragila, lipsita de subtanta.. it’s hear, say: „oameni urâți libidinoși” „mahmureala spaimei de fluturi” „nebunia e fuga spre greața din fiecare zi”. Asemea expresii nu creeaza revelatia din versurile citate mai devreme de mine. Este un lucru a te identifica in o stare creata de propria nevoie de afectiune, a dorintelor mai mult sau mai putin lipsite de o etica (aici vad eu o cauza a.... sa-i zicem conflictului, mizei) si cel de a descrie si a imagina anumite tipologii de oameni decadenti, prin simplul fapt ca lor nu le acorzi decat tot constiinta unui sine absorbit de o reflectie a propriilor „nebunii” . Nu sugerez ca textul nu detine adevarul absolut :D , doar spun ca pana la un anumit punct nu este convingator –personal opinion, of course-. | |
| + “The Perfect Sandwich” | Adrian Firica [04.Oct.05 14:31] |
| undeva la marginea orașului acesta care nu e cetate oricât de glorios l-ar găsi decrepiții poeți te-am chemat să-mi arăți lumea am găsit ... pentru mine nebunia e să-i gătesc vinete cu parmezan fratelui tău și să mă dau ție cu patimă în nopțile-n care nu e prea târziu pentru mâine iubirea aceasta e arcadia mea frumoasa mea arcadia fără scăpare ... deasupra și dedesubt îți recunosc virtuțile poetice, iar la “mijloc” întrevăd unele virtuți socio-etice, pe care le las deoparte, pentru că eu acum țin cură socio-etică. ... “It seeks blood, the gasoline it runs on, refueling when the tank is empty. It will not cross running water because tides disturb the forever still. Undead is a state we willfully seek. But why? If we stopped to answer ... in the face, square on. And seen nothing. Perhaps you've seen those times. Perhaps you can count them on one hand, the one that holds the stake. * I don't want to look ...” (Harry Calhuon, Vampire) .. poemul tău e un: “The Perfect Sandwich” ... Haiku 6 Sample morning. Snack on evening. In between sandwich ... You write it. tot Calhuon!) ... | |