| + "de rest trec trenuri" | ioana cheregi crișan [12.Jul.05 21:15] |
| acest poem nu are un titlu evident, dar are cu siguranță unul ce se proclamă în interior dintr-un concept care străbate textul ca o cale ferată ce duce de la minus la plus infinit. poem adânc filosofic care în strofa a doua chiar mă pune pe gânduri cu acel joc al hazardului care pustiește ființa de sensuri. poate e prea mult spus. ultima strofă e cea care ne readuce pe linia ferată a unui reper. cel al iubirii. cel al dragostei care nu are nevoie de nici un motiv… un poem dens asupra căruia vreau să revin. las un semn cu drag, ioana. | |
| = :) multumesc | florin bratu [13.Jul.05 10:20] |
| mul ioana. mi/i drag sa trec pe la tine prin pagina, cu si fara semn, si implicit ma bucura foarte mult semnul si trecerea ta. :) multam | |
| = "cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic da" | Elia Ghinescu [13.Jul.05 12:57] |
| Mi-a placut mult jumatate de poezie aici. Prima jumatate. Asta ca nu pra ma inteleg eu bine cu ciinii astia... Cind abia pornisem cu trenul, ma gasesc in univers printre gauri negre si...dintr-o data...aruncata fara drept de apel pe bancheta unui personal murdar. Reusita trecere de la un univers la altul-cel putin mie mi-a placut stringerea de inima provocata de caderea asta... Intoarcerea elementelor pe ambele fete,vazute din ambele unghiuri...soarele si fereastra, nevoia si motivul: "prin urmare nu am nevoie de nici un motiv nici un motiv nu a avut nevoie vreodată de mine" - aici te recunosc 100%, de parca am sta de vorba agatati de o tigara... Iar finalul e de zile mari. Acel rindulet marunt, cu asa multe intelesuri... De rest, doar Elia | |
| = nici un motiv nu a avut nevoie vreodată de mine | Narcisa Turony [13.Jul.05 17:24] |
| Mi-a plăcut întreaga poezie, mai ales cea de a doua jumătate...asta ca să găsesc și eu matematică undeva, să fac media aritmetică a plăcerii mele și a Eliei :)Îmi place cum ai îmbrăcat ideea de depopulare în mijlocul lumii, de singur și singurul printre ceilalți... Și iar nu găsesc matematică în versurile tale, deși ne spui:,,în definitiv vreau doar să merg cu tine cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic da", dar sunt de acord cu condiția sine qua non a iubirii. Fără motive. Fără scop. Condiție pentru tot. Și cu nevoia distrugerii și reclădirii din și în iubire.A unei renașteri cu și în patimă. Și eu vreau să revin atunci când îmi va permite timpul și netul, pentru că mult mi-a plăcut. Cu drag, N. | |
| = Nici un motiv nu a avut nevoie vreodată de mine:)) | Dinis Adrian [13.Jul.05 17:23] |
| Imi place enorm poezia pentru ca este dinamica, iti creeaza in minte imagini derulate incet sau repede dupa bunul plac. Ironia fina datorata reciprocitatatii dintre tine si soare, lipsa nevoii de motiv sau viceversa- deja ma gandesc la iubire, cam asa se intampla. ,, strâns până la ultimul spasm te voi îmbrățișa/de la minus la plus infinit/în definitiv vreau doar să merg cu tine"... aha, am avut dreptate dragostea! Spasme au de obicei epilepticii sau cei care sunt pe cale sa aibe o criza, sa intre in coma, deci s-ar putea ca dincolo de viata dorinta sa-ti fie implinita. Vei vedea ca timpul nu trece, noi trecem:)) Elementele de cosmos si banalul tren( eu il vad personal ca un vagon al vietii cu bilet la clasa II-a, in Romania:)) ) creeaza o senzatie de poem filozofic. Foarte frumos! Contrariile se atrag, dar la tine in alt fel. Bun si finalul... dar poezia face tot. Gaseste-i si un titlu! O sa te mai citesc si tu vei mai scrie:)) | |
| = teoria si reciproca, teoria si reciproca... | loredana ioana tudor [13.Jul.05 19:29] |
| buna treaba asta cu cuplurile de contraste, teoria si reciproca, teoria si reciproca... poate inteleg gresit, dar cred ca se strecoara,printre randuri, subtil, pericolul de a ceda o realitate frumoasa, concreta, palpabila, pe o iluzie sau o fantoma a trecutului, cu mult mai pretioasa ("te refac(e) egipteana din fasii...).de fapt, e stiut ca tindem sa idealizam trecutul si sa privim imperfectiunile prezentului ( sau/si ale prezentzei cuiva) sub lupa. In fine, ora de psihologie s-a terminat, la comentarii nu ma pricep si am lasat, oricum, deja indecent de multe semne:-) la buna (re)citire, samantha | |
| = Ascultati ! | carmen mihaela visalon [13.Jul.05 22:11] |
| Florin, De ce mi-am amintit eu acum de o alta poezie a ta? De ce aud “4 strigate”-nu impotriva, ci pentru!- fereastră la care soarele stă/și se holbează la mine”. De ce risc sa va supar si sa aud: “nu vedem legatura”? Pentru ca, intr-un fel,- “poezia si revolutia se confunda in capul meu”, chiar daca, fata fiind se poate sa gresesc!. In definitiv, si altii -mai rai sau mai buni decat mine!!!- s-au inselat, atunci cand au crezut ca lumea se poate schimba… “ASCULTATI! DACA STELELE VEDEM CA SE APRIND- NU INSEAMNA CA SUNT CUIVA NECESARE” îți voi arunca sufletul la câini adulmecând cu colții lor scârboși și însetați o să-ți scuip inima și bocancul voi șterge cuceritor cu visele tale “NU INSEAMNA CUMVA CA DE ELE I-E JIND? CA NU-S STROPI DE SCUIPAT CI MARGARITARE” până la ultima măsea de minte strâns până la ultimul spasm te voi îmbrățișa de la minus la plus infinit în definitiv vreau doar să merg cu tine cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic da de rest trec trenuri Dar daca...schimbam macazul si il salvam pe “Vladimir” de la sinucidere? Sa fie ipoteza acesta un simplu cântec poezie [ ] ... - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Jigaranu Adrian [celpecarelestiTu] 2005-06-23 | | Iisus își plimbă iubita, nevăzut, pe țărmuri e atât de frumoasă, încât pare diformă (sau fecioară) demonii, îngroziți, se ascund în oameni și porci - oglindirea noastră a căpătat viață și umblă. te cunoaștem pe tine, umbră. DACA STELELE SA-APRIND IARA SI IARA NU INSEAMNA CA ASTA FOLOSESTE CUIVA NU INSEAMNA CA-I MUSAI IN FIECARE SEARA SA SE APRINDA MACAR O STEA? Who KnowS? Poate Silvia? pentru nevăzători poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de silvia caloianu [sirena] 2004-12-17 | | tai cerul bucățele ca nafură îl împărțesc săracilor cu ochii închiși mie nu îmi ajunge zic și mâine va fi o zi în care să fie dus de acasă dumnezeu în care apostolii să se uite înspre culmile munților și să nu înțeleagă vine maiakovski defilează pe nouri pantalonii aceia largi cât o idee de comunism pe bicicletă sau cât o fereastră optimistă cu gene lungi întoarse înspre răsărit cochetând cu întunericul până în zori s-ar spune că nu e loc de atrocități pe lume că nu e loc de îndoieli și numai mâna mea tot mai sigură taie taie cerul pentru nevăzători 17.12.04 Daca cuvintele mele-nepotrivite si obosite!!!- v-au suparat cu ceva, imi cer iertare. (traducerea versurilor lui Maiakovski a fost facuta de Cicerone Teodorescu) | |
| = :) multam | florin bratu [13.Jul.05 23:23] |
| elia multumesc pentru prima jumatate si final, dar mai ales ptr cuvintele tale frumoase. ne/om auzi pe la elid, nu? si da acolo unde m/ai recunoscut, acolo sunt cel mai mult. narcisa uf uf. multumesc pentru toate cuvintele tale de fiecare data. si stiu eu daca o fi sau nu matematica? :) loredana iti multumesc ptr placuta ora de psihologie. ce sa zic, fasiile acelea egiptene sunt ale lui osiris (ori un oedip postmodern niciodata lipit la loc pana in prezent :)) adrian placuta prima ta trecere. si cel putin la fel de fina ludicitate ai demonstrat pe cat eu. :) carmen m/ai socat. am fost fascinat de viata lui maiakovski, din poezie nu stiu decat doua citate pe care mi l/ea spus un moldovean in rusa (cu scuipatul e unul). dar ai dreptate, prima parte a ultimei strofe am scris/o gandind cam cum ar fi putut scrie nebunul (cu toate atributele sale) maiakovski. nu am vizat insa revolutionarismul ci doar socul, imbracat intr/o haina proprie apoi. cred ca a scris cel mai teribil vers care a existat vreodata "imi place sa privesc cum mor copii" (citat din memorie) aaaaaa. si nu "risc sa va supar", ci "sa te enervez". :) | |
| = Florin, | Costin Tănăsescu [13.Jul.05 23:30] |
| din nou te-ai apucat sa schimbi regulile si sa-ti construiesti tu o lume a ta, un fel de monopoly... bineinteles cu maiestrie si atentie ceea ce face sa para totul atat de real. deja m-am obisnuit sa intru si sa "vad" ce-ai mai construit... o cale ferata, o istorie, un tren sfidand legile fizicii, un tren care grabeste miscarea de rotatie a pamantului, asta modificand de la sine totul. mai gasesc profunzime, da este un paradox, intr-o lume de plastelina atata profunzime. dar tu esti destul de poet sa reusesti asta, si nu spun vorbe mari, cred ca cresti intr-o zi cat altii intr-o luna. Fat-Frumosule! cu prietenie, | |
| = Florin, | carmen mihaela visalon [13.Jul.05 23:40] |
| Multumesc ca nu te-ai suparat. Sper ca nici domana Silvia Caloianu si nici domnul Adrian Jigaranu sa nu se supere. | |
| = :)))))))) | florin bratu [13.Jul.05 23:46] |
| costine ne bantuiam reciproc prin pagini cred :)))). multumesc ptr frumoasele tale cuvinte de aici si mai ales ptr aripile de la finalul commului pe care mi le/ai lasat. sper sa nu gresesc directia de dat peste cap si sa devin iar broasca.:)) multam carmen sunt cateva persoane pe care nu le suspectez de nimic rau in ceea ce ma priveste. poti sa imi spui absolut orice, iar cand e de rau o sa imi dea de gandit asupra mea mai intai. | |
| = mon cher Baudelaire | Nancy M. Popa [15.Jul.05 01:39] |
| Servus Florine! Am zis să văd și eu ce ai mai scris.Interesantă as always poezia ta de aici.Nu voi comenta prea mult pentru că știi, nu mă prea pricep. Văd că iar te ai urcat în trenurile vieții, cele ce circulă non stop,cu destinația dragoste "mai ales când ești departe pământul se învârte mai repede încât.."--încât ți- e dor de apropiere aș adăuga eu-nu,nu îți zic să o modifici-. Însă ce mi-a plăcut cel mai mult și se vede treaba că nu numai mie , a fost finalul "în definitiv vreau doar să merg cu tine cea mai lungă distanță ce ni se poate matematic da" "de la minus la infinit" ,împreună către veșnicie. Cam atît.Mă opresc aici.Nu vreau să stric magia poeziei tale. Ne citim. Alături de tine , chiar dacă tăcută. Toate cele bune, | |