Comentariile membrilor:

 =  poem frumos cu vis și ceas
Alina Manole
[03.Jul.05 14:16]
Terifiant vis, reușit poem. Uneori simți că diminețile nu au nici o destinație, ca în această duminică. Parcă s-ar închide într-un cerc sau s-ar nemișca într-un singur punct.

Până la urmă, ai mai luat ceasul? :)

 =  ...
Dana Stanescu
[03.Jul.05 14:45]
:)) nu dar capatasem o obsesie pentru el. adevarul e ca imi place sa scormonesc prin case vechi pline de istorie. de ce nu si prin oameni...

 =  betisorul fermecat
Dana Stefan
[03.Jul.05 15:15]
da..uite cat de diferit percepem natura lucrurilor..eu vad aici o portiune dintr-un fractal, modul repetitiv, un arabesc grafic ce ne duce cu gandul la complicatele dantelarii, insa din pacate betigasul fermecat nu exista aici, si-atunci nu mai curge culoarea una in alta ca si cum ai face sa tisneasca din vasele comunicante lichidul si sa te umpli, aceleasi dimineti, aceeasi unitate repetitiva ne copleseste, si eu de exemplu nu pot parcurge spatiile ca sa ma intorc de unde am pornit! am urmarit ieri un documentar in care la un moment dat se spunea cam asa: fa cumva, Omule, si lasa un semn, ca Sa Fiu implinit ca nemarginirea Mea nu e in van..:)

betisorul fermecat deci exista!

multumesc pentru increderea pe care mi-ai insuflat-o, citindu-te.
Linea

 =  final destination
Adina Batîr
[03.Jul.05 16:54]
.. nu putem fura amintirile altora, dar le patrundem cu un iz de mister ca o lumanare parfumata (sigur erau si lumanari in casa batranului, n-ai spus-o, dar ai gandit-o), mai ales ca visul are nevoie de asta. intruziunea imi pare ca o lume paralela.. in poza fetei poate ca esti tu.. de aceea toate obiectele din jur te atrag ca si cum ar fi fost candva ale tale..

 =  Linea, Adina
Dana Stanescu
[03.Jul.05 18:05]
Linea, interesanta perspectiva, da asa este, trebuie sa lasam semne, pe hartie, prin suflete... cat despre incredere? am incredere ca sunt, suntem pe drumul acela al unei mai mari libertati de exprimare a ceea ce suntem, a ceea ce simtim.

Adina, chiar nu m-am gandit de loc, poezia asta just popped up, am scris-o dintr-un foc de dimineata cand a venit. dar imi place ipoteza ta. un parfum este intotdeauna prezent.

 =  ihi
florin bratu
[03.Jul.05 20:14]
foarte frumoasa poezia ta. in mod deosebit prima strofa, cu acel debut m/a impresionat
"te salut dimineață deși e mai mult un salut pentru mine
ploaia asta nu e decât un pretext".(care sincer, imi place mai mult in romana decat in engleza)
la fel de expresiv mi se paru si finalul (de data asta mai elegant in engleza).
schimbare sau evolutie, mie mi se pare oricum de foarte bine. placut

 =  hmm
Dana Stanescu
[03.Jul.05 21:16]
ce nas bun ai, parca ai simtit ca ala e singurul vers pe care l-am scris original in romana (ploaia asta nu e decât un pretext)... ma pui pe ganduri, tu ai tras cu ochiul prin laboratorul meu ?:))

ma bucur si eu de trecere

+ de citit
Cristina Hasse
[03.Jul.05 21:24]
Nici eu nu pot pleca fara sa las un semn. Poezia asta spune. Si cu cat e mai spontana cu atat pare mai interesanta. Suna bine in engleza, mai ales ca tu te impaci bine cu ea. E un instantaneu, un tren care se opreste intr-o statie pret de un timp oarecare (intepenit sau nu) si apoi isi vede in continuare de drum. Ceasul ala cred ca mi-ar fi facut si mie cu ochiul...

 =  Please be your first reader all the time, is wonderful.
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam
ne băteam pe umeri familiar
împărțind aceeași pâine
aceeași dimineață

fără destinație"

Un poem care își are muzicalitatea în gândul trăit, în orologiul londonez din diminețile în care amintitrile nimănui nu pot fi ale noastre decât cu prețul inversării ceasurilor și a timpilor.
Uneori știm ce înseamnă frumusețea unui poem numai după prospețimea lirică în care a fost trecut prin cuvinte, în sensul invers al lor.

Să îți rămâi mereu primul cititor, să te asculți mereu cu aceeași fină acuitate cu care ți-ai ascultat inima în acest poem. Eu încă îi aud melosul în versiunea sa originală.

Felicitări, îndrăznesc să spun că după impresia mea este cel mai reușit poem al tu din cât am citit eu în scrierile tale aici.

Daniela

 =  placut
Musat Dana
[04.Jul.05 10:16]
Dana(uf, ce greu e sa te adresezi cuiva care are acelasi nume ca tine), am citit aici ceva frumos, unde ideea de temporalitate se pierde. Ceasul simbolizeaza asta.
Umblam dupa fel de fel de destine, le cautam cu infrigurare, dar de fapt, unul este Destinul... si nu este o destinatie.
drag, dana

 =  raspunsuri
Dana Stanescu
[04.Jul.05 12:22]
Cristinutaaa, steluta. mersic de ea, mi-e draga asa cum imi e si de poezie. stii tu ce stii legata de scrisu' si vorbitu' in alte limbi.
Ela, I am always my first reader, ca nu scriu cu ochii inchisi. o draguta ca intotdeauna. probabil ai vrut sa spui ca sa fiu mereu severa cu ce scriu. nu stiu daca imi e cel mai reusit, dar sper sa scriu mai bine in timp.

danaMUsat, nu e nimic, uite facem un club :)) de mult vreau. acum, sincer, m-a bucurat trecerea si interpretarea texului, mereu diferit pentru fiecare cititor.

Ma intreb ce mai urmeaza. :)

 =  no way!
Ela Victoria Luca
[23.Sep.05 01:23]
Am vrut sa spun ca, desi stiu ca esti primul cititor al poemelor si scrierilor tale, ce Dumnezeu, asta stiu bine, aici a fost ceva mai profund: aici ti-ai ascultat miscarile interioare, de spirit si de suflet, si le-ai redat noua, ceilalti cititori ai tai, intrun melos aparte. Si iti doream ca fiece scriere a ta sa aiba aceeasi armonie, si mai inalta, pe timp ce trece.
Poate ca azi-noapte la unu eram mai putin limpede in exprimare, normal, nu? :)))
Felicitari si azi, recitind ma uimesc luminile versurilor.

Daniela

 =  there's no way like ... the freeway
Dana Stanescu
[04.Jul.05 16:05]
sau pe acolo...
hai, mai, ca am inteles si eu. cum zici tu asa imi urez si eu mie si vițăversa. adica asa cum imi urez eu mie sa iti fie si tie. ptu, nu mai stiu care cui si de ce.

adevar e ca si mie imi place cum suna. si mai e ceva adevarat. nu prea imi premeditez poeziile. le scriu cum vin.

one more thing, spune Jim Morison. Thank you oh lord for the white blind light.

multam Ela

 =  dream
Miruna Dima
[04.Jul.05 16:36]
Sunt multe motive pentru care unii dintre noi începem să gândim în engleză. Unul este acela că poți fi mai sincer cu tine însuți, mai direct, cumva dedublat, folosind o limbă care te ocrotește cumva, nefiind cea maternă. Uite aici o transpunere care cred că nu ar fi ieșit la fel românește. Este sugestivă și prinde imediat cititorul în ițele ei.
Și o mică "critică" (poate nejustificată, e ceea ce îmi spune mie urechea "englezească", dar...): aș schimba "just like" în versul IV și "continued our aimless trip" (schimbare de topică sau inserare de pronume) în versul I strofa a treia.

 =  da :)
Dana Stanescu
[04.Jul.05 16:52]
nici mie nu imi place 'just like' ala, ma gandesc sa pun 'as in', pentru ca poezia incepe in planul realului, si ploaia o compar cu un element din vis.

hmm acolo nu stiu, mi-e ca se repeta prea multe pronume (desi teoretic ar trebui un subiect, nu?). nu stiu, mai da-mi idei :)

 =  limba nu e vorba ce-o faci
Miruna Dima
[04.Jul.05 17:19]
Glumesc, desigur. E mai dificil în engleză. :)
"As in" e mai bine.
Ce-ar fi : "our aimless trip continued"?
Sau, ca să eviți pronumele: " and then we continued our aimless trip, just/ sharing the same bread".
Doar sugestii...

 =  multam
Dana Stanescu
[04.Jul.05 17:34]
chiar, suna mai bine asa. si am scapat si de o repetitie :)

 =  aici este mai multa detasare
Nan Florian
[06.Jul.05 20:29]
Buna Dana! Un fapt divers. Da "eram triști, plecaserăm capetele", cateva amintiri, dupa care "ne-am continuat drumul", impreuna, "impărțind aceeași pâine
aceeași dimineață" catre ... niciunde, ... nicicand. Desi vis el este extrem de real, este chiar prezentarea unui fapt divers. Locul faptei, ceva despre privitor, despre sinucigas, amintiri, poze, ceas, apoi ... "ne-am continuat drumul". Ca la televizor, ca in ziare. Si stilul pare mai sec, fara divagatii, ramai ancorata in subiect. Fata de alte poezii ale tale unde gasim renuntare, abandon aici este mai multa detasare. O poezie foarte reusita.
P.S. Am citit comentariile. Zici: "m-a bucurat trecerea si interpretarea texului, mereu diferit pentru fiecare cititor". As vrea, cu toata sinceritatea, sa stiu cat de departe sunt de ceea ce ai gandit tu. Te rog.

 =  nan florian, nu stiu nici eu
Dana Stanescu
[06.Jul.05 21:13]
oof ma pui intr-o situatie delicata... hai sa vedem. o prietena artista imi spune mereu sa nu imi justific poeziile, imi spune ca artistii sunt egoisti si tin totul sau intelesul pentru ei. nu ma consider un artist desi, in secret, imi doresc sa fiu.

mi-e teama ca sa am sa te dezamagesc. nu incerc sa ascund taine in versurile mele. cum scriu eu? de cele mai multe ori ... o fac vizual. e ca si cum as vedea un film in fata ochilor mei si eu doar transpun ce vad. ca si aici.

poezia asta nu o premeditasem, doar am simtit nevoia la un moment dat sa iau pixul ( pt mine e ceva ca am renuntat la tastatura) si am transpus ce am simtit, am pornit de la primul vers care imi tot bazaia in cap, si care apoi s-a legat de visul pe care totcmai l-am avut. si stii cum sunt visele. absuurde. si mult mai complexe decat aceste versuri. cand spun acele bucați din sinucigașul
atârnând de firele stâlpilor de electricitate
eram triști, plecaserăm capetele
este exact ce am vazut in vis si o multime de sentimente pe care nu le-am putut reda. o numesc o scuturare a subconstientului? nu am tendinte sinucigase... vina mea sa fie ca nu am incercat sa vad ce inseamna asta pentru mine?

nu stiu daca ma intelegi cand spun ca nu am un mesaj anume, gandit pe care sa il bag sub nasul cititorului. imaginile, poezia se naste, eu sunt mana care le reda pe hartie...

oof, nu stiu daca m-am facut inteleasa... interpretarea ta? hmm nu stiu , eu nu stiu cine sunt in poeziile mele, dar stiu ca uneoi ma simt ca si cand as fi un spectator al propriei mele vieti...

 =  Fiind un act de vointa il apreciez ca atare.
Nan Florian
[02.Oct.05 19:06]
Dana multumesc pentru raspunsul tau; impresionant. Aproape poezie " poezia se naste, eu sunt mana care le reda pe hartie...". Dar mai ales "stiu ca uneori ma simt ca si cand as fi un spectator al propriei mele vieti..." Acum am alte intrebari pe care, insa, nu am sa le pun. Prietena ta greseste, cea mai buna dovada esti chiar tu. M-am tot gandit de ce am simtit eu, citind poezia ta, detasare. Raspunsul este in modul meu de a vedea lucrurile. Cu sau fara poezia ta EU sunt detasat de actul sinucigasului. E dreptul lui (om bun sau rau nu conteaza) sa-si implineasca destinul, chiar si in moartea. Fiind un act de vointa il apreciez ca atare. Un cineva alege sa bea pana moare, in cunostinta de cauza. Face ciroza, ii spune doctorul sa nu mai bea si el ... Eu nu simt nimic. Ca si in cazul sinucigasului. A ales. E treaba lui. Evident, vorbesc de un act constient, matur, de vointa.
Si eu imi scriu poeziile cu pixul -0,5 mm - pe un suport de plexiglas. L-am dat cu glaspapir foarte fin (nu spun granulatia) si acum este mat si se scrie teribil de placut pe el. Am avantajul ca pot sterge cu guma si nici nu te murdaresti de grafit. Mina este foarte moale si ma simt tare bine cand scriu pe el. Iti spun toate aceste lucruri intrucat tu, cu siguranta, intelegi ce spun. Dana multumesc mult pentru raspuns, pentru amicitia pe care o simt in el si nu in ultimul rand pentru efortul depus (intrebarea a fost simpla, dar raspunsul ... "oof ma pui intr-o situatie delicata" si "oof, nu stiu daca m-am facut inteleasa"). Stiu ce spun, am vazut pe site (am si primit unul) cateva raspunsuri de-a dreptul sibilice. Cu cat raspunsul se vroia mai enigmatic, cu atat era mai ... plin de haz. Inca odata multumesc mult pentru raspuns si pentru sinvceritate.
P.S. Am vorbit mult de detasarea autorului fata de subiect, dar poezia imi place (si pentru asta desigur) dar mai ales pentru (in comentariu meu am spus deja "catre ... niciunde, ... nicicand") desertaciune, nimicul asta de viata golita de tel "apoi ne-am continuat drumul ... fără destinație". Iar ideea de masa, de turma "oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar împărțind aceeași pâine
aceeași dimineață" (uitate bucatile de carne ale sinucigasului - detasare?) intareste, subliniaza, scoate in evidenta (nu exista sau nu stiu un cuvant mai dur, mai clar) ceea ce urmeaza ... "fara destinatie". O turma de oi fara cioban. "impărțind aceeași pâine aceeași dimineață" ... aceeasi "fără destinație". Impartind aceeasi viata fara rost. Ma intreb daca mortul face parte din turma. El si-a fortat destinul? Prin acest act de vointa, de a alege "a fost un om bun el doar a vrut să moară" sa inteleg ca a "evadat"? Ca a inteles cat de inutil este sa traiesti? Vreau sa spun ca poezia ma pune pe ganduri, caut sensuri, vreau sa deslusesc dincolo de intelesul imediat. Si mai ales simt. Daca ma intrebi ce simt as raspunde nu ca tine cu doua oof-uri ci cu o suta. Cu siguranta compasiune si dispret. Amandoua pentru turma de care am vorbit. Pentru cei fara destinatie. Pentru noi (oamenii)!? Compasiune pentru viata fara rost si dispret pentru ideea de turma "oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam ne băteam pe umeri familiar". Dupa cum spuneam acum am alte intrebari pe care nu le voi pune. Una singura la care nu astept raspuns. Ce este cu acel "pretext". Pare a fi un punct de sprijin al poeziei. A este un pretext ca si B. A si B. Ca o parghie cu un brat (B) foarte lung. A="ploaia asta nu e decât un" pretext ca și B="visul de azi noapte cu ... ". Nu are cum sa fie o intamplare, este o constructie, de aici pleaca poezia, as zice ca pe ea se sprijina. Sau totul, absolut totul este un pretext pentru singurul lucru important (care este scos in afara parantezelor). A este un pretext ca si B pentru C. C-ul fiind "fara destinatie". Care astfel iese in evidenta. Dana nu te supara, fac asta cu fiecare poezie in parte (in care simt ceva deosebit) dar cu tine pot sa si vorbesc despre asta. Ma intereseaza mecanismul, tehnica. Am cochetat cu pictura (la un moment dat) si stiu de acolo ca fara tehnica nu ai nici o sansa sa "produci" ceva. De asta ...
Inca odata multumesc, de data aceasta pentru ingaduinta.

 =  pretext
Dana Stanescu
[07.Jul.05 21:56]
...pentru o noua zi, pentru ce va urma, pentru randurile asternute . Da, acum am inteles ce ai vrut sa spui in legatura cu detasarea, asa este. Sa stii ca m-ai ajutat sa (ma)inteleg mai mult. iti multumesc eu pentru cititorul surprinzator care esti.

 =  he was a good man he just wanted to die
Sandra Hanna Segal
[07.Jul.05 23:02]
ma inclin in fata intelegerii tale si a felului in care a fost pusa in cuvinte, irrespective of language... printre atatea traduceri tradatoare, asta e destul de aproape de inima diminetii prinsa in cablurile de inalta tensiune

 =  gallow poles
Dana Stanescu
[07.Jul.05 23:29]
:)) era sa ne ciocnim. multumesc si eu de vizita. da, stalpii aia mi-au dat ceva bataie de cap.




Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text
(sau șirul de comentarii a fost oprit de un editor)