Comentariile membrilor:

+ uneori, pana si "aerul" "inroseste hartia de turnesol", nu-i asa?	silvia caloianu [28.Jun.05 11:14]
dincoace de pretextul dureros al parabolei, ti-a reusit o poezie pentru care te felicit! ai multa forta sugestiva, emotionanta, originala. si,nu, nu pentru ca as fi la curent cu ceva anume, nu! de ex., expresia "sub o umbrelă ni se vor îneca / plutind îmbrățișat sentimentele" "mi-a dus" "gandul" "spre locuintele lacustre" ale lui Bacovia. ii acord aceeasi nota, de apreciere. (si, imresionanta completare semantica: "alge brune-gălbui în carnea ta /cu ape umbra săpând"...) ...eu as coate sintagma "până la urmă" (vezi cat de bine se impletesc sensurile si cat de bine suna fara aceasta, fara "luna-urma" (pacat, in care eu cad chiar destul de frecvent: scriu pentru ca mi-a venit "sunetul", :(, "muzica"). ...acum, uite cu ce "ma joc" :D, eu, de regula, dupa ce scriu ceva : as modifica randul "că de fiecare dată te aștept surâzând", asa incat sa nu am "daTă Te "; la fel, "lanuL Lui" si "steleLe/La". de fapt, am impresia ca expresia "ți-ai lipit de tălpi stelele" e una prea la indemana, vehiculata, asa incat nu prea face casa comuna cu restul inedit al poeziei. cred, chiar, ca dauneaza, acolo, in debutul discursului tau poetic: poate induce in eroare opinia cititorului grabit, ce s-ar putea intoarce, eventual, de la poarta). si, in graba, in lipsa de timp, semnul meu...
=  ...	silvia caloianu [28.Jun.05 11:23]
nu as fi fost eu insami, daca nu as fi revenit (chiar daca pe unii ii exaspereaza procedura), considerand ca trebuie neaparat sa mai spun ceva. Am uitat sa mentionez: titlul! E perfect...De aici si concluzia comentariului meu de mai sus...
=  radacinile poemelor lemuriene	Florina Daniela Bordieanu [28.Jun.05 11:51]
panza delicata de borangic asternuta peste lume sau peste privire si ce calm e zborul firelor si ce duioasa e atingerea in cadere stiu, ama, stiu, in ape umbra sapa doar iluziile si niciodata nu se vad radacinile valurilor sau poate ale macilor sau nu, lanul acela mi-e apa iar surazi, fata draga, surazi asa cum stiu eu ca poti surade cand plangi pe dinlautru radacinile acestor poeme lemuriene... cu drag, Dana P.S.uite-asa, pe-aceeasi pagina...cele trei muschetarite de la Iasi:). mi-i dor de voi, Silvie si Adriana. Asa sa stiti :).
=  coincidenta gandurilor:)	Florina Daniela Bordieanu [28.Jun.05 11:56]
P.P.S.ian te uita coincidenta de ganduri, ama...io la tine, tu la mine, mai sa fie. cum se zice asta in limba franceza?:) cu acelasi drag, d.
=  foarte frumos	Musat Dana [28.Jun.05 13:12]
Frumos, foarte frumos. Niste imagini mirifice. Meriti inca o steluta. Nu am cum sa ti-o dau. drag, dana
=  nimeni	Narcisa Turony [28.Jun.05 15:05]
,,nimeni nu va vedea rădăcinile nici rănile macilor" tare frumos o spui tu, ama...și pare atât de firesc, atât de poveste...că încă o dată sunt tentată să uit de durerea rădăcinilor și să văd doar înflorirea de purpură în cuvintele tale. Surâzând aștepți tu tresărirea de viață între o continuă plecare și o dorită revenire...și eu te cred...cred că ești la fel ca în poezia asta, cred că un zâmbet cald acoperă vederii rănile cele neplânse... Mult mi-a plăcut și mult m-am recunoscut printre versurile tale. Cu drag, N.
=  de fiecare dată te aștept surâzând	Elia Ghinescu [28.Jun.05 18:31]
Vad aici o tainica durere.A cenusii poate. A macilor-flori asa de firave-poate.I nsa floarea soarelui scufundind Atlantida mi se pare o idee geniala. De aceea da-mi voie, Drag,
=  prin lanul lui Van Gogh	maria balan [28.Jun.05 19:57]
joi seara la eliad, printre retoricele de la masa lui nea costica, am prins cu urechea "până la urmă floarea-soarelui va scufunda la apus Atlantida sub o umbrelă ni se vor îneca plutind îmbrățișat sentimentele borangic auriu fuiorul oaselor prin lanul lui Van Gogh" si m-am bucurat sa te ascult acolo recitand poemul fara rima, asa cum cerusem noi, cei din spatele salii. desi cineva de la ALTIC Studios venise acolo pentru o poezie cu rima, potrivita cu un anume fond muzical...
=  Ama,	cătălina vieru [28.Jun.05 20:05]
placut si mie poemul. "nimeni nu va vedea rădăcinile nici rănile macilor"-decat noi, continuarea:) Singura corectie: 'bornagic auriu'. Daca te referi la firul de matase, atunci, forma corecta este borangic. Toate cele buneeeeeee,
=  .........	Loredana [29.Jun.05 07:16]
Transforma-ma in lan de floarea-soarelui si lasa-ma sa-ti daruiesc imbratisari. Si cer Domnului putere sa te faca floare.Hai sa stam pe acelasi camp,sub acelasi soare cu acelasi zambet. Ajuta-ma sa te ajut! A ta, Lore
=  100%	bazil rotaru [12.Jul.05 10:02]
Nu mi-a creat atmosfera aceea de asteptare si disperare, ci,doar la nivelul textului, impresia de disolutie si/sau fragmentare pentru ca sunt amestecate prea multe elemente care se vreau subtile dar raman subtiri. Nu absenta marilor mituri, chiar daca ar fi, s-ar caricaturiza singure in context, ci preferinta ta, ca poet, de a inota si a te simti bine in acest plancton poetic de joasa calitate, din care 100% din situl acesta prizeaza fara incetare
=  răspunsuri	adriana marilena simionescu [30.Jun.05 12:44]
Silvia Pe mine nu mă exasperează nimic, eu te respect și te admir așa cum ești, de acord cu tine în ceea ce ar mai trebui schimbat pe ici pe colo în poem, dar am mai încercat eu asta la unele din versurile mele mai vechi și mi-au dispărut însemnele, probabil că dacă au fost la texte recomandate sau recompensate cu steluțe de iubire trebuiau păstrate exact în forma în care la timpul respectiv au fost citite și prețuite, mi se pare normal pe de o parte, pe de alta, însă, mă întreb cum pot ține seama de părerile celor în care am încredere și mai ales modifica textul în cazul în care se întâmplă cum ți-am spus. Unii poate vor râde și vor considera toate astea ca pe niște nimicuri sentimentale dar eu țin la pagina mea de autor căci ea mă arată precum o oglindă întocmai așa cum sunt, cum eram când am venit pe acest site și cum apoi, ușor, ușor am început să cresc grație celor care m-au îndrumat cu sensibilitate, delicatețe și bunăvoință având răbdare cu mine. Poate găsești tu o soluție că eu chiar nu mă pricep cum să rezolv chestia asta. Mă simt mai bine acum după ce mi-ai înstelat cerul (căci trec printr-o perioadă cam neagră) îndrumându-mă cu aceeași diplomație de care ai dat dovadă întotdeauna, chiar în ciuda discuției noastre oarecum în contradictoriu dacă îți mai amintești, la Iași, despre folosirea cuvintelor din limbi străine în texte sau în titlul acestora. Mi-e dor de tot ce am trăit acolo și de a mai petrece un timp împreună. Să știi că eu am pașaport :) Dana, draga mea Exact cum spuneam mai sus, mi-e doooor de preaplinul cupei de la Iași unde timpul are o cu totul altfel de curgere, un fel de blândețe și compasiune tacită pentru cei care trec pe acolo și nu-l mai pot uita, o anume pace tihnită a străzilor, un oraș în cu totul altfel și cu oameni deosebiți. Cum se zice în franceză nu contează că tu oricum ești cu engleza important e că avem noi un "feeling", un limbaj special, "les gens sans frontieres" umblând cu poezia-n cap și cu sufletul în pioneze pe oriunde ne-am duce, ori poate invers, cine știe... Dana Mușat Binevenită și proaspătă, în pagina mea, fac și eu parte din categoria celor care scriu, bine sau rău asta depinde de sensibiliatea cititorului, de puterea mea de a ajunge la el și nu în ultimul rând de cultura și gustul fiecăruia. Arta și poezia în general își au rădăcinile în nevoia omului de a se exprima și pe cât se pare nevoia de exprimare este un instinct hărăzit acestuia pentru ca speciei să-i rămână conservate experiențele și sentimentele individului. Narcisa Probabil că împărtășim aceleași simțiri și melancolii, și eu te citesc cu plăcere și afecțiune de fiecare dată, deja mi-am făcut din asta un obicei, mult tâlc stă ascuns sub aparentele tale naivități și gingășii, elementare polarități ce fac parte din viață fie gustul lor dulce sau amărui. Elia Nimeni nu se naște isprăvit, cu fiecare zi te desăvârșești în ființa ta fie prin suferință fie prin bucurie. Stau gură cască și mă uit la imaginea pe care mi-ai trimis-o, nu-mi pot dezlipi ochii, m-ai uimit, acest poem a început tocmai de la o fotografie cu lanul de floarea soarelui în care este cineva drag mie și nu de la pictura lui Van Gogh. Tu nu cunoști fotografia dar ai surprins aici exact imaginea și starea din acel moment, cu prima ocazie când ne întâlnim o să-ți aduc să vezi. Oricum, nu mă simt prea bine fără Cronica ta de la Casa Eliad, îmi lipsesc verva și sufletul tău nepărtinitor delicat pus în vârful condeiului chiar dacă seri la rând am fost în mod real acolo, parcă nu e suficient fără cuvintele și ochii tăi ce privesc lumea într-un fel cu totul aparte, incandescento! Bălăioară Marie M-ai uimit cu felul tău generos de a fi, îmi pare rău că n-ai nimerit la una din serile noastre cele mai bune, că ne-am cunoscut abia la sfârșitul Cenaclului dar mi te-am simțit caldă, înțelegătoare și atentă la tot ce se petrecea în jur. Ti-am citit în mare fugă impresiile "prima oara la Casa Eliad" dar cu mult drag, voi reveni cât mai curând în pagina ta să stau la taclale cu vorbele tale împărțind la cafea o șuetă boemă. Catalina Mult bucuroasă si onorată de trecerea ta pe aici, cum spuneam eu cândva vârsta n-are nici în clin nici în mânecă de-a face cu talentul și poate nici cu multe altele, eu una îți apreciez multe poeme așa zis "teribiliste" chiar dacă nu las semn le citesc cu înțelegere și plăcere pentru că ai o personalitate puternică, știi ce vrei iar atunci când cauți răspunsuri îți aperi cu încăpățânare creația, nu simt poezia ta ca fiind una înjositoare ci mai degrabă spunând fără menajamente lucrurilor pe nume așa cum se întâmplă ele în viața noastră de zi cu zi, te-aș vedea tare înclinată spre jurnalism, dar drumul fiecăruia nu depinde decât de propria sa alegere. În ceea ce privește borangicul având eu oarece încertitudini la momentul scrierii poeziei, am căutat în Dicționarul Enciclopedic și am găsit și explicația „țeătură făcută din altfel de fire” așa că m-am gândit că la posibilitățile industriei actuale borangicul poate fi vopsit în fel și chip, acum parcă aș schimba un pic ceea ce ar da și o altă tentă de culoare poemului care suferă parcă de prea mult auriu, dar vezi ce-i spuneam și Silviei. spiny_dolly Tare drăguț din partea ta că în toiul examenelor ți-ai făcut timp să dai o fugă prin lanul meu de floarea soarelui, ești sensibilă și o să crești frumos, am eu așa o presimțire, am trecut și eu prin pagina ta, concentrează mai mult și gândește-te dacă nu cumva te-ai simți mai în largul tău scriind proză. Tot binele din lume pentru voi, dragilor! Amadriada
=  perdono	mihai amaradia [12.Jul.05 10:00]
mofturi,mofturi mofturi. botanica poetica "ti-ai lipit de talpi stelele la capatul zilei" iarta-ma, asta a fost singura chestie care mi-a placut. si imaginea cu lanul lui van Gogh.
=  Bazil	adriana marilena simionescu [27.Jul.05 12:41]
Deși dezolată că nu ți-a plăcut, asta este părerea ta despre această poezie și ți-o respect pentru că ai făcut o critică fundamentată pe text, mă doare că deh, sunt mamă iar mamele își iubesc întotdeauna copiii, chiar și pe cei handicapați, se pare că m-am înecat, eu nu știu să înot și chiar mi-e frică de apă ceea ce nu mă împiedică însă să fac duș, dar a generaliza în subsolul acesti text un întreg site ca fiind "plancton poetic de joasă calitate" asta nu mi se pare a fi o.k. ba chiar seamănă a lașitate, a lipsă de respect, educație și responsabilitate, dacă tu gândești așa, scrie un articol însă nu uita să pui în el și mijloacele de îndreptare a lucrurilor. Până una alta observ însă că și ție îți place să te cam bălăcești prin acest așa zis marasm poetic pentru că altfel te-ai călători spre alte locuri pe care le consideri tu de calitate, oricum dacă prizăm cred că e bine, înseamnă că am evoluat depășind faza prăpădiților de aurolaci ce trag din pungă, avem tabachere de argint măiestrit filigranate, doar dacă nu cumva prin verbul "a priza" nu te-ai referit la acea tehnică din judo practicată pentru dezechilibrarea adversarului. Amadriada
=  Mihai	adriana marilena simionescu [27.Jul.05 13:41]
Nu ai de ce să-ți ceri iertare, mă bucur că ai trecut pe aici iar părerea ta pe cât este de concisă pe atât este și de civilizată, ai tot dreptul să-ți exprimi punctul de vedere. hai să ne plimbăm prin lanul lui Van Gogh prietene floarea soarelui poartă pălării să nu facă insolație tu o să-mi pui mâinile deasupra capului coif de hârtie ca pe vremea copilăriei căuș fluid din care picură albăstrele vom păși desculț dincolo de microcosmosul nostru limitat umblând atent să nu călcăm melcii cu pete de lumină umbra ta mă va înveli la apus cântec de flaut strivindu-mi pe tălpi încă o zi ce moare atât de duios :) Ama