| = perechi-perechi | Robert Mîndroiu [27.Jun.05 23:45] |
| Voi incepe cu finalul din care ultimele doua versuri nu-si au rostul, suna infantil si destul de banal. Apoi dupa "sa indragostesti" urmeaza niste perechi din care remarc numai "umbra de trup pasul de drum"(prin simplitatea sinceritatii) si "punctul de cerc"(pentru posibilitatile interpretarii. In rest imagini destul de fortate, de "fabricate". | |
| = "posibilitățile interpretării" | Alina Livia Lazăr [27.Jun.05 23:57] |
Încântată de vizită, Robert. Mulțumesc pentru aprecierea versurilor perechi-perechi. Finalul este însă exact miezul acestui poem sau, mai bine zis, așa l-am conceput, în strânsă relație cu titlul și cu ideea poemului, de îndrăgosteală cu obraz de piersică, sânge năvălit în obraz și tinerețe... :) nu știu de e forțat... eu am scris ușor, dintr-o singură scriere, doar cu câteva tăieturi :) e îndrăgostit poemul ! :) și liber! tu să mai treci, îți mulțumesc mult pentru semn! voi vedea ce se poate schimba aici! prietenesc, Livia | |
| = să îndrăgostești rana de durere | Corneliu Traian Atanasiu [29.Jun.05 07:14] |
| La urma urmei trebuie să te împrietenești cu ceea ce e mai tare ca tine. Sîngele năvălit în obrzul piersiciu știe mai multe. Și, deși nu mă împac cu o lume a sentimentelor de buzunar, poate e o opțiune și modestă, și generoasă. Sau cel puțin o renunțare salutară la veleități nedemne. | |
| = "obrazul piersiciu" | Alina Livia Lazăr [29.Jun.05 09:46] |
| da, lumea de buzunar nu trebuie să sune persiflant sau, cel puțin așa am vrut eu să ajungă. de la idei precum "inima mea cât o lună", să zicem, am ajuns la concluzia că fiind mici, și inimile noastre sunt cam tot așa, și sentimentele, și emoțiile, și grijile... dar "nu se năruie nimic", așa am zis, semn că o casă bine consolidată pe temeliile sale prezintă un risc mai mic de prăbușire la cutremur. :) zic aiureli acum, cred, dar știu că ai înțeles și mă bucură asta. mesajul meu e doar o confirmare și un îndemn la a repeta trecerea. prietenesc, Livia | |