| = "miroase totul a pamant udat de lacrimi" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Un poem ce se lasă grav asupra vieții, asupra iubirii și a urii, asupra greșelii iertabile sau de neiertat, un poem în care se rostește durerea în alb, în care vița este deja rănită de cuvinte-cuțit, rugina lui pătrunzând până în pământ de suflet. Un suflet prea tânăr pentru trăiri atât de mature, de parcă ar fi îmbătrânit dintr-o dată. Deosebite versurile finale: "Cand numai radacini mi se petrec peste Ochi...peste ochi." | |
| = testament | iulian cimpoeșu [10.Jun.05 10:45] |
| ca un testament, ca o spovedanie spusă fără preot, așa curg versurile tale, din pământ către pământ. | |
| = Swansong | Iris Barbulescu [10.Jun.05 12:57] |
| Ella, da...vezi bine, un suflet imbatranit..dintr-odata. Si totusi ce mai e real..greseala ura ieratea? Sau timpul? Nu cred..." vița este deja rănită de cuvinte-cuțit, rugina lui pătrunzând până în pământ de suflet."(cum de ai vazut atat de bine ella? cum?) Iulian, da, din pamant catre panat. de altfel cealtceva suntem noi? Daca nu pamant, ce se intoarce apoi dupa scurta sa misiune...inapoi.... Testament sau aducere aminte? Pamant. | |