| = "ne-a agățat Octarinul de colțul inimii" | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Sunt citeva versuri la sfirsitul poemul tau ce se traieste intens si in crescendo, citeva versuri care ma amutesc si imi dau sentimentul ca niciodata omul nu a fost inaintea vremurilor altceva decit stea sau piatra, si niciodata cuvintele lui nu au fost altceva decit lumina sau apa. "fost odată... știi stelele erau de piatră iar oamenii fosile și dragostea improvizată într-un spectacol la teatrul umbrelor din oase" Frumos cum numai intr-o abatie se poate intilni. Prinde o stea azurie in coltul privirii pentru acetse versuri. Drag, Ela | |
| = în așteptare | Radmila Popovici [08.Jun.05 08:46] |
| Maria, mai mult spațial decît pămîntesc, acest poem-poveste-joc de iubire încîntă prin excepționalul final, prin originalul început și prin iuțeala timpului din mijloc, de altfel, e o poezie a sufletului fără limite. M-am înglodat un pic în nămol, dar asta e percepția mea. Aștept urmarea... | |
| = ne aflăm între șapte și nouă | Maria Prochipiuc [08.Jun.05 09:32] |
| DaniEla – mă bucur enorm că versurile de la sfârșit sunt cele care ți-au plăcut să înțeleg, sunt cuvintele cuiva spuse așa ca o replică la optimismul meu, și pentru că se dorește a fi încă o trecere spre altele, acel doi există. Radmila – ai intuit că de fapt încerc să fiu mult mai departe de pământ, acolo în spațiul unde ne putem privi fără a avea pe noi pecetea timpului sau alte peceți ale vieții, o altă apreciere a sfârșitului pentru care cred se vor bucura chiar versurile și gura care le-a rostit. Mi-a plăcut foarte mult că ai găsit încă o cheie a poemului: e o poezie a sufletului fără limiteE necesar uneori nămolul ca să ne putem îmbrăca în lumină | |
| = semn | sabina [02.Oct.05 19:06] |
| eu, un pic mai abstracta de fel, vibrez acum la cuvintele si imaginile daruite aici si las un semn :) nu neaparat te recunosc, dar noutatile sunt binevenite oricand :) | |
| = ...și dragostea improvizată | Maria Prochipiuc [08.Jun.05 16:43] |
| Sabina- e multă vreme de când nu te-am văzut pe aici la mine, poate de la colaborarea din ziua barbatului, erau alte vremuri? Tu mă știi de ce trebuie să mă recunoși, doar cu niște stări în plus. Abstract s-a vrut să fie textul, poate prea abstract, cine știe, mulțumesc de trecere! | |