| = mister | Marin Constantin Daniel [03.Jun.05 10:41] |
| Stau și citesc o poezie senzațională, culeg cuvintele, ideile precum un urs înfometat culege murele..pâna aproape de final.Ceva tresare în mine.Găsesc unele idei…Să fie oare un răspuns, un dialog față de câteva versuri ale mele din poezia Labirintul Minotaurului? ,,bănuiam că vor fi mai multe capete ale firului și că nu voi dezlega enigmele ființării despre care vorbeam uneori ca despre un monstru bănuiam că tot ce începusem cândva se poate relua pe un alt drum și că oricât aș tăia în carnea mea nimic nu ne mai poate desprinde pentru că eu locuiam deja în tine ca într-un labirint de întâmplări, toate posibile'' Nu, nu cred, sunt o persoană taciturnă, nesemnificativă, nu merit eu o așa atentie..Atunci? Cu rugămintea de a mi se dezvălui acest mister, cu respect Marin Constantin Daniel. | |
| = coincidențe fericite | ioana cheregi crișan [03.Jun.05 12:59] |
| Daniel, trebuie să recunosc că nu citisem poemul tău, dar l-am citi acum și voi reveni în pagina ta. chiar dacă este foarte uzitată și chiar uzată, eu continui să folosesc tema labirintului în textele mele. sunt unele simboluri care pot fi resuscitate dacă sunt utilizate în anumite contexte. îți mulțumesc mult pentru apreciere. voi trece pe la tine să-ți spun ce și cum cât de curând. | |
| = credeam... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| ... ca suferinta nu se mai poate asterne in cuvinte, ca uneori nu mai poti decit sa o induri. tu o scrii aici din maduva, in picaturi insingerate, pe file de suflet. Ioana, cum as putea sa te citesc altfel decit traindu-le? "când am aflat că locuiesc într-un ghem am plâns și mi-am frânt mâinile bănuiam că vor fi mai multe capete ale firului și că nu voi dezlega enigmele ființării despre care vorbeam uneori ca despre un monstru bănuiam că tot ce începusem cândva se poate relua pe un alt drum și că oricât aș tăia în carnea mea nimic nu ne mai poate desprinde pentru că eu locuiam deja în tine ca într-un labirint de întâmplări, toate posibile. îți văd ochiul verde plângând. asta mă scoate din piele mea de ciment și mă împinge peste balustradă" Ochiul meu este verde, uneori chiar plingind, atunci este mult mai verde, prea neindurator de verde. Sa-l vezi insa cind devine albastrui de incintare sau de soare. :) Mult drag, Ela | |
| = ochiul verde | ioana cheregi crișan [03.Jun.05 13:19] |
| Daniela, mă bucur că ai și tu un ochi verde. numai cu el putem să vedem nevăzutele și numai el poate să plângă pe ascuns. îți mulțumesc mult. cu drag, ioana. | |
| = Adevar | raluca tudor [02.Oct.05 19:06] |
| Pana la urma, despre dragoste scriem cu totii. Caci PAVEL a avut dreptate, cu toate ca nu din el, ci de altundeva ii veneau cuvintele: "Daca dragoste nu e, nimic nu e". Si daca n-am avea un ochi verde sa plangem, n-am fi noi, ci alte dihanii... | |
| = cel mai iubit dintre pământeni | ioana cheregi crișan [03.Jun.05 17:01] |
| Raluca, mă bucur că ai înțeles că până la urmă în fiecare din noi se ascunde trist și meditativ cel mai iubit dintre pământeni.Îți mulțumesc mult. | |
| = Ochiul magic | Corneliu Traian Atanasiu [03.Jun.05 20:34] |
| focaliza la radiourile de altă dată, asigura acordul fin, fixa unda. Vibrez la cîinoșenia iubirii: "deși într-o zi era să mă înece ca pe un pui nedorit de cățea". Simt această gingașă tresărire: "scăpat din spital un sinucigaș ratat mi-a dăruit un buchet de mireasă". Și cutremurul din această solidaritate: "oricât aș tăia în carnea mea nimic nu ne mai poate desprinde". Un poem cu o vibrație gravă și susținută. | |
| = acordul fin | ioana cheregi crișan [04.Jun.05 12:03] |
| Corneliu, cred că am o vagă idee despre ce vorbești. am văzut un asemenea ochi magic, dar nu știam că face acordul fin. era să mă hipnotizeze...îți mulțumesc pentru aprecieri. te mai aștept cu drag, ioana. | |