| + Divina mamă, necurmat iubită. | Maria Prochipiuc [31.May.05 14:14] |
| Femeia goală, aprigă râvnire a ochiului ce minte clipa Îmi lasă-n carne patimi și ispită ascunse-n miez de noapte Supus al poftei vreau într-o clipită un cer să aflu unde se termina-al meu Să torn sămânța-n trudnică unire din lumea născocită într-un cânt Mă zbat să scap de stratul de rugină prin vremuri iluzii spre adâncuri Din trupul sterp și veșnic rătăcit sădesc ocean brăzdat de poezie E mai mult decât un comentariu asupra versurilor pe care le consider ca o iederă ce te-nfășoară în vise și gânduri dincolo de poezie și mai ales de cuvinte... | |
| = divinizare prin pacat | Mihaela Zaharia [31.May.05 14:59] |
| Superba imagine a divinizarii femeii la rang de mama, dar numai prin intermediul “pacatului originar“...Stelute nu pot sa acord dar citind aceasta poezie ma simt onorata ca sunt femeie | |
| = Maria | Adrian Munteanu [31.May.05 14:58] |
| Să înfășurăm mereu, din iedera gândului lucid, edificiul trărilor și speranțelor noastre. Mă bucur că nu hălăduiesc de unul singur prin încăperile visului. | |
| = 8 septembrie 2004 | Maria Prochipiuc [31.May.05 15:40] |
| Interesant este faptul ca abia acum am văzut citindu-ți răspunsul că poezia are o anumită dată, cred ca de asta mi s-a potrivit atât de bine pe măsura gândului și a cuvântului acelei zile misterioase pline de rod, mântuire si meditație.O voi purta în gândul meu până într-o zi când poate nu voi mai fi... | |
| = "tainică lumină" | Radmila Popovici [31.May.05 15:59] |
| Femeia ispitind cuceritor Cu goliciunea-i - tainică lumină - Iubire inocentă și divină La căpătîi de vis rătăcitor. Încă o dată inspirată... (dincolo de concurență) | |
| = Sisif pe muntele Venus | qasman [02.Oct.05 19:06] |
| Poetul are porniri, dealtfel, foarte pamintesti, si vrea sa-i faca iubitei, cit se poate de repede, un copil. Aici intervine, insa, « complexul matern » de care este bintuit si renunta la planurile sale initiale privindu-si iubita ca pe-o « cucernica zidire ». Apoi isi mai aduce aminte ca si-a cam pierdut vigoarea de altadata si asteapta « o tainica lumina » care sa-l treaca, ca luntrasul Caron riul Lethe, in sferele inalte , platoniciene, vazute de poet ca «regatul aurit ». Poetul crede ca numai inocenta pe care o asteapta, cu teama insa de necunoscut : « cind va fi sa vina », il va duce pe inaltele culmi aurite ale muntelui Venus. Se pare insa ca « tainica lumina » l-a primenit de pofte intre timp : « Ca să primesc o tainică lumină Și să mă simt de pofte primenit. ». | |