Comentariile membrilor:

= Răstălmăciri
Maria Prochipiuc
[26.May.05 15:25]
M-ai provocat să-ți întorc vizita, de fapt am vrut să-ți dau replica undeva la subsolul textului meu, dar m-am răzgândit și uite mă aflu în pragul gîndurilor tale.

Culoarea anotimpurilor e poate cel mai frumos lucru pe care și-l dorește cineva, culori amestecate în tonuri muzicale, clipe ce transpun imagini în noi și dincolo de noi, dorințele - prelugiri ale unor nereușite sau prea gustate clipe. Gândurile tale sunt transformate în meditații care curprind în ele multe întrebări, dar și răspunsuri și uite încerc o definire:

1. care este suportul dorințelor – dorința nu vine decât de undeva din noi, mă refer atunci când nu răspundem instinctual dorinței( aceea de fapt nici nu poate fi considerată dorință), dorința e ceva ce vrei ...să te apropie mai mult de cunoasterea unui lucru, a unui sentiment, dorința de fapt e simțire (vorbesc la general)

2. suportul primului gand- interesant acest lucru, mă întreb care a fost oare primul gând din noi, primul cred că e dorința de cunoaștere si s-ar părea că dorința e înaintea gândului, la ce se referă cunoașterea? Poate avem și alte gânduri dar vreau să cred că acesta pe care vreau să-l spun ar fi primul, vreau să mă nasc!( mă refer la actul în sine care sigur mă va duce spre cunoaștere spre o altă lume diferita de cea de…)

3. Concluzie: ceva te-a determinat să scrii toate acestea, pornind de la existență. Mă opresc aici. Voi mai veni și hai să văd dacă din tot ce ai scris aici pot contura alte cuvinte:

Oare ce’ti doresti?

în cercul de neliniști și de patimi
spirala crucii îmi croiește-un trup
mă schimbă orișicare clipă
plecând spre împlini și decăderi
doar ploaia lumina îmi mai cântă
trăirilor ce în amaruri se petrec
și visul pare sferic
pe rugul speranței
arde

singurătatea

= multumesc
Marinescu Victor
[27.May.05 10:56]
'în cercul de neliniști și de patimi'
eu ard, m’aprind cu ele
'spirala crucii îmi croiește-un trup'
ma sfarteca, apoi m’aduna
'mă schimbă orișicare clipă'
un ieri in azi si azi in maine
'plecând spre împlini și decăderi'
pictez un trup, apoi il spurc
'doar ploaia lumina îmi mai cântă'
ma nasc din lacrimi ce’au tacut
'trăirilor ce în amaruri se petrec'
ma dor si chipul mi’este slut
'și visul pare sferic'
in noaptea lunii pline
'pe rugul speranței'
ma’nchin si
'arde'

'singurătatea'
in doi

iti multumesc pentru cele scrise. ai conturat foarte bine gandurile mele si m'a bucurat prezenta ta printre ele. neimplinirea m'a determinat sa scriu aceste pagini. cateodata mi'e greu sa le mai scriu. mi'e greu...
sunt multe de spus, sunt multe de scris. m'as bucura sa fiu citit si sa stiu ca am schimbat in bine existenta celor ce trec pe aici. sper...

pe maine!
= singuratate in doi
Maria Prochipiuc
[27.May.05 11:05]
Interesantă și împletirea versurilor, dacă le mai prelucrăm un pic le putem posta ca text separat de comentariu( în parteneriat), îmi place cum a ieșit, mă voi gândi să vedem să nu rămână doar la comentariu. Dacă nu găsesc soluția, poate propui.
= „In culori imbracam”
Doru Emanuel Iconar
[17.Aug.07 18:30]
„In culori imbracam”

Vorbesti cu patima, cuvintelor, gandurilor, iubitei, cu tine....
Nu, nu esti amar, sau ireal și poate făr’ de’nteles, dar” esti „acolo și ridici „semne de întrebare.”
„Cu siguranță” nu poti fi ignorat, „printre trăirile care ți’au fost copilărie, printre dorințele ascunse și prejudecăți”.
Pot „atinge focul făr’ de teamă și simt „ căldura lui.”
Incerci sa scrii „cautand locul in care te’ai nascut” chiar daca uneori „cuvintele se pierd in ganduri, hartia ramane alba”.
„Te’am citit in cartile ce le purtai cu tine si am incercat sa privesc in pasii pe care aveai sa’i faci. Am incercat sa te cunosc in trecut”, in prezent.
Intreb: „Oare am gândit prea mult?” Raspunsul mi-l dai tu.
„Fiecare are dreptul sa gandeasca un viitor și un prezent după dorințele pe care clipa le naște.”
„Stiu ca este putin din ceea ce esti”. „Doar tu vei hotara cat sa privim din tine si cat sa cunoastem”, scriindu-ti povestile.
„Imi doresc sa nu te opresti acum, imi doresc sa ma porti pe calea ta si maine.” Caci sufletul tau naste fluturi, „ce ma invata sa traiesc in ritm colorat, in sunete de albastru”.
Sa-ti dea Domnul „puterea de a merge pana la capatul drumului ales de tine si iarta’ma daca nu ti’am implinit dorinta.” „Nu toti avem intelepciunea anilor tai”.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Răstălmăciri	Maria Prochipiuc [26.May.05 15:25]
M-ai provocat să-ți întorc vizita, de fapt am vrut să-ți dau replica undeva la subsolul textului meu, dar m-am răzgândit și uite mă aflu în pragul gîndurilor tale. Culoarea anotimpurilor e poate cel mai frumos lucru pe care și-l dorește cineva, culori amestecate în tonuri muzicale, clipe ce transpun imagini în noi și dincolo de noi, dorințele - prelugiri ale unor nereușite sau prea gustate clipe. Gândurile tale sunt transformate în meditații care curprind în ele multe întrebări, dar și răspunsuri și uite încerc o definire: 1. care este suportul dorințelor – dorința nu vine decât de undeva din noi, mă refer atunci când nu răspundem instinctual dorinței( aceea de fapt nici nu poate fi considerată dorință), dorința e ceva ce vrei ...să te apropie mai mult de cunoasterea unui lucru, a unui sentiment, dorința de fapt e simțire (vorbesc la general) 2. suportul primului gand- interesant acest lucru, mă întreb care a fost oare primul gând din noi, primul cred că e dorința de cunoaștere si s-ar părea că dorința e înaintea gândului, la ce se referă cunoașterea? Poate avem și alte gânduri dar vreau să cred că acesta pe care vreau să-l spun ar fi primul, vreau să mă nasc!( mă refer la actul în sine care sigur mă va duce spre cunoaștere spre o altă lume diferita de cea de…) 3. Concluzie: ceva te-a determinat să scrii toate acestea, pornind de la existență. Mă opresc aici. Voi mai veni și hai să văd dacă din tot ce ai scris aici pot contura alte cuvinte: Oare ce’ti doresti? în cercul de neliniști și de patimi spirala crucii îmi croiește-un trup mă schimbă orișicare clipă plecând spre împlini și decăderi doar ploaia lumina îmi mai cântă trăirilor ce în amaruri se petrec și visul pare sferic pe rugul speranței arde singurătatea

= multumesc	Marinescu Victor [27.May.05 10:56]
'în cercul de neliniști și de patimi' eu ard, m’aprind cu ele 'spirala crucii îmi croiește-un trup' ma sfarteca, apoi m’aduna 'mă schimbă orișicare clipă' un ieri in azi si azi in maine 'plecând spre împlini și decăderi' pictez un trup, apoi il spurc 'doar ploaia lumina îmi mai cântă' ma nasc din lacrimi ce’au tacut 'trăirilor ce în amaruri se petrec' ma dor si chipul mi’este slut 'și visul pare sferic' in noaptea lunii pline 'pe rugul speranței' ma’nchin si 'arde' 'singurătatea' in doi iti multumesc pentru cele scrise. ai conturat foarte bine gandurile mele si m'a bucurat prezenta ta printre ele. neimplinirea m'a determinat sa scriu aceste pagini. cateodata mi'e greu sa le mai scriu. mi'e greu... sunt multe de spus, sunt multe de scris. m'as bucura sa fiu citit si sa stiu ca am schimbat in bine existenta celor ce trec pe aici. sper... pe maine!

= singuratate in doi	Maria Prochipiuc [27.May.05 11:05]
Interesantă și împletirea versurilor, dacă le mai prelucrăm un pic le putem posta ca text separat de comentariu( în parteneriat), îmi place cum a ieșit, mă voi gândi să vedem să nu rămână doar la comentariu. Dacă nu găsesc soluția, poate propui.

= „In culori imbracam”	Doru Emanuel Iconar [17.Aug.07 18:30]
„In culori imbracam” Vorbesti cu patima, cuvintelor, gandurilor, iubitei, cu tine.... Nu, nu esti amar, sau ireal și poate făr’ de’nteles, dar” esti „acolo și ridici „semne de întrebare.” „Cu siguranță” nu poti fi ignorat, „printre trăirile care ți’au fost copilărie, printre dorințele ascunse și prejudecăți”. Pot „atinge focul făr’ de teamă și simt „ căldura lui.” Incerci sa scrii „cautand locul in care te’ai nascut” chiar daca uneori „cuvintele se pierd in ganduri, hartia ramane alba”. „Te’am citit in cartile ce le purtai cu tine si am incercat sa privesc in pasii pe care aveai sa’i faci. Am incercat sa te cunosc in trecut”, in prezent. Intreb: „Oare am gândit prea mult?” Raspunsul mi-l dai tu. „Fiecare are dreptul sa gandeasca un viitor și un prezent după dorințele pe care clipa le naște.” „Stiu ca este putin din ceea ce esti”. „Doar tu vei hotara cat sa privim din tine si cat sa cunoastem”, scriindu-ti povestile. „Imi doresc sa nu te opresti acum, imi doresc sa ma porti pe calea ta si maine.” Caci sufletul tau naste fluturi, „ce ma invata sa traiesc in ritm colorat, in sunete de albastru”. Sa-ti dea Domnul „puterea de a merge pana la capatul drumului ales de tine si iarta’ma daca nu ti’am implinit dorinta.” „Nu toti avem intelepciunea anilor tai”.