| = plansul ca emotie | mihaela [25.May.05 17:26] |
| mia placut foarte mult textul taU. E plin de emotie ...si finalul: "Si nu stiu de ce abia acum plang." | |
| = Mihaela - răspuns | Turony Narcisa [25.May.05 21:11] |
| Vezi tu, Mihaela, textul(și nu numai) e plin de pustiu - de aici așteptarea, căutarea, dorința emoției, aș spune chiar ca viața însăși. Fiecare trăim, maturi fiind, emoția deplină mai ales atunci când nimic nu o vestește (trebuie să fie abilă, să ne surprindă fără platoșă pe inimă). Plânsul devine mai mult decât descătușare, este semn de viu, de ,,încă mai trăiesc". Mă bucur că ți-a plăcut și că mi-ai simțit emoția finală. Te mai aștept. Cu drag, N. | |
| = acum pling | Anni- Lorei Mainka [15.Apr.10 19:37] |
| impresionant! Finetea perceptiei, pasii mici printre ceilalti si asta in ultima gara in care si altii au plecat asa, inocenti. Un text de pastrat, acum pling si eu. va multumesc pentru ca l-ati scris. | |
| = ... | Marta Cremeny [16.Apr.10 14:46] |
| Anni, eu îți mulțumesc. A-propos, îți citeam constant jurnalul pe bilete de autobuz, deși nu cred că ți-am spus vreodată. | |
| = aha | Anni- Lorei Mainka [16.Apr.10 15:53] |
| adica tu erai cea care imi facea clicuri si care ma pindea cind ma chinuiam la diacritice??? hahahah textul asta m-a dat gata....eh, ce vremuri cu autobuzul! apare la Brumar in mai - eu sunt mai inceata in activitati de dezgolire , scriu si apoi le las la spalat cu timpu si uit de ele acum ma chinui cu Burgundia si Rahova - dar m-am cam distantat, am muncit de m-am stricat sa-mi amintesc dar n-a prea iesit o carare sigura, "asteptam provincia"....pe curind | |