| = uităm | Miruna Dima [16.May.05 14:50] |
| Uităm deseori de cei ce nu sunt asemeni nouă. Nu vrem sau nu știm să ajungem la ei, să oferim măcar un zâmbet. E atât de trist textul tău, scris cumva din interior, din lumea cea închisă care nouă ni se pare fără rost. E ziua lui și totuși, în lumea asta, nu e niciodată ziua lui. Mulțumesc de această lectură. | |
| = oarecum off topic... | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Monica, citind si recitind scrierea ta astazi, atit de sensibila, dindu-mi seama cit de empatica poti fi cu un astfeld e copil, imi permit sa iti las adresa mea pt a-ti oferi anumite materiale personale si ale altor autori despre asemnea copiluti. ([email protected]) "se făcea că pe o stradă mai sus un copil autist desena un cer singur un leagăn mare adormea norii" Trist si frumos in tristetea lui, textul tau mi-e astazi aproape. Cu drag, Ela | |
| = picatura de apa | Bianca Iulia Goean [16.May.05 16:47] |
| Anne, un text in care ai reusit sa prinzi ca intr-o picatura de apa lumea si timpul... unui astfel de copil... la urma urmelor, "se facea ca"... si varstele se masoara doar pentru altii, nu inlauntrul lumii lui. Ingandurata, dar nu fara a te incuraja sa incerci sa transformi mai departe, mai mult, tristetea in creatie, si sa transformi aceste personale intr-o adevarata proza (ar mai fi ceva retusuri, daca si cand vei putea sa le faci)... | |
| = ... | Jigaranu Adrian [16.May.05 21:19] |
| Simteam ca recunosc...oarecum pe cineva, ceva. Mda, cred ca...nu, stiu sigur acum: Alexandru seamana atat de mult cu Dumnezeu. Si nu vreau sa epatez, sa arunc o vorba stupida in vant, imi cer scuze, textul tau imi reaminteste cat de oribili suntem noi, oamenii, pentru simplul fapt ca nu suntem frumosi&bolnavi. | |
| = Clipa de adevar sau despre copiii autisti, cer si strazi | carmen mihaela visalon [16.May.05 22:25] |
| SE FACEA CA Pe strazi SUNT multi copii AUTISTi DESENAND UN CER SINGUR/UN LEAGAN MARE ADORMEA NORII...se facea sau aceasta este povestea Lacrimii? P.S.: Te rog sa ma ierti ca am rescris CUVINTELE tale cu cerneala incolora a neputintei mele...iti multumesc ca mi-ai reamintit incapacitatea de a-mi asuma copilul/copiii autist/autisti...de pe o strada...de pe niste strazi... de pe toate strazile,pe unde am trecut/trec mimamd trairea tristeii... | |
| = Perfect | Iris Barbulescu [16.May.05 23:59] |
| Cred ca noi suntem copii, nu cred sincer, nu cred ca exista un anumit copil-om fata de care sa ne purtam urat, fiindca, nu e frumos. E fericit autistul din text, desi nu o stie, nu ne aude toate improscarile mizere, si mereu ultimile cuvinte. Am citit textul si ce o sa facem? Observ momentul compasiunii, saracul, nu, eu cred ca el..oricare ar fi el, fie el autist sau nu, frumos sau nu atata timp cat priveste cerul si are nevoie de el, de linistea lui este mai frumos decat noi toti. Separati in universurile noastre, catalogam ca fiind autist si urat ...tot. Nu stiu ce este cu comentariul acesta, doar ca...poate cineva altcineva decat mine vede, ca devenim tot mai reci si mai distanti, si mai limitati, poezia ne va salva pe toti?.. daca am deranjat cu ceva, cu orice, imi cer scuze, si imi retrag cuvintele, (doar de pe text, bineinteles) Cu drag, | |
| + un cer singur | Mae Stanescu [17.May.05 00:22] |
| daca as spune ceva, as repeta cu siguranta ce s-a mai spus; esti printre putinii autori ale caror texte imi dau fiori in piele si dincolo de ea; ma plec. | |
| = Sa-mi fie cu iertare | Andu Moldovean [17.May.05 00:29] |
| Nu mi-ar place sa vad autismul transformat intr-un lait-motiv, cu atat mai mult pe un site care se doreste literar. Mai zic ca a spune pe nume problemelor din aceasta viata este o arta pe care nu am regasit-o in acest text mai degraba militant. Cu respect pentru cei ce au semnat aici inaintea mea, Bobadil. | |
| = Durere multa... | Dirzu Andrei Ovidiu [17.May.05 07:09] |
| Foarte trist textul tau, m-a atins si pe mine, sincer.Si foarte realistic, desprins din viata cea de toate zilele.Este dureros cum vezi copii ca alexandru ducandu-si veacul intr-o lumea numai a lor, o lume a visurilor...M-ai facut sa nu raman indiferent ori de cate ori vad vreun copil cu probleme pe strada. Plecaciuni | |
| = Interzis accesul cu autisti | ilorian paunoiu [17.May.05 08:16] |
| Am acasa un copil autist.N-am sa voresc niciodata despre asta pe un site literar.Doamne fereste sa se transforme intr-un lait-motiv! Unii n-ar mai ramane indiferenti!Si ce-ar face mai departe? mariana | |
| = copiii speciali | Elena Albu [17.May.05 08:33] |
| E bine ca ai scris ce te-a emotionat! Si apoi textul e la ,,personale''. Pentru cei care vor sa afle mai mult despre acesti copiii, o recomandare: www.autism.ro -Un site facut si intretinut de parintii acestor copii speciali. | |
| = se făcea că | Monica Fagetean [17.May.05 09:01] |
| se făcea că Miruna, Daniela, Bianca, Adrian, Carmen, Mae, Andrei, Iris, Andu, pe aceeasi stradă, puneau soarele pe cerul mai puțin singur. alexandru se dă în leagăn. e o lumină blândă... Iris, și eu m-am gândit că poate lumea lui e rotundă și frumoasă, pentru că uneori are pe chip o expresie ca de extaz. apoi se întunecă (în exterior). mai greu e că nu știm cum să îl ajutăm să trăiască aici, în lumea în care fizic există... deschide-ti inima, spune El... dar inima noastră s-a învârtoșat... doar uneori... Andu, să mă ierți pentru aceste personale... pentru că ceva din mine se simte un copil autist care a găsit multă alinare pe acest site de poezie, am îndrăznit să fiu gretel de mână cu alexandru, aici printre oameni neinventați printre oameni vă mulțumesc din suflet, moni | |
| = ce bine | ilorian paunoiu [02.Oct.05 19:06] |
| Ce bine ca ai venit,Monica! Alti oameni vor pune soarele pe cerul altor copii! E prea tarziu pentru Alexandru!Stii ce ar spune el: "Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alți oameni. Sub anumite aspecte, eu sînt foarte prost echipat pentru a putea supraviețui în această lume, precum un extraterestru eșuat fără un manual de orientare... Acordați-mi demnitatea de mă cunoaște în termenii mei- recunoașteți faptul că sîntem în mod egal străini unii față de ceilalți, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi. Suspendați pentru o clipă propriile voastre prezumții. Definiți-vă propriii termeni. Lucrați cu mine pentru a construi punți între noi.’ Jim Sinclair (1992" Iertare,Andu,o avalansa de militantism! | |
| = lista deschisă cu soarele... | Monica Fagetean [17.May.05 13:25] |
| elena, voi intra negresit pe site-ul recomandat, multumesc ilorian (mariana), mi-au dat lacrimile citind... da, așa simt și eu! și să știți: punțile mă dor tocmai pentru că nu le mai simt!!! foarte aproape, moni | |