| + semn | Tanasescu Nicolae Constantin [11.May.05 17:38] |
| as putea inventa tot felul de lucruri dar nu e necesar acum, aici, totul e foarte clar. o poezie foarte buna care se porneste usor usor ca un tren caruia ii pasa de calatori ca apoi efectul vitezei sa le creeze o stare de beatitudine. de la versul sase poemul-tren ia viteza maxima si asa o tine pana la sfarsit(a se intelege ca de acolo mi se pare superba poema). gasesc nerv aici, inspiratie, un pic de revolta(ascunsa bine, de catre autor), desi s-ar parea sa va para un contrast genunchii flexati cu ce-am spus...nu-i nici o problema, dar de cate ori nu am facut-o eu cu gandul sa lovesc apoi... sa surprind adeversarul...? superba imaginea "icoanei pe care ne mâncăm bucatele cu mâinile degerate..." suna a Vladimir A. pentru ca m-a impresionat scrierea ta, iti ofer o steluta, cea pe care eu o ofer saptamanal, pentru ca meriti. te mai citesc Costin | |
| = homework | Vasile Rotaru [11.May.05 18:00] |
| Versurile se contrinua nefiresc, parca trase decate o adjectivare impotriva firii lor de cuvinte de sine statatoare, o inadecvare a abstractiunilor (genunchi flexati pe icoane pe care mananci - sic!), a mai tuturor intalnite pe aici si un final dus in rizibil din moment ce poate fi identificat ca labisian. Chiar si titlul mi se pare cam copiat, stiind inapetenta ta pentru limba engleza, titlu cu care nu prea multe filme mai incep dar texte de muzica usoara, da. Daca nu esti Prometeu ce inseamna neverending story? Chiar asa, cu semn de intrebare (nu numai traducerea!)? | |
| = sa inventam, dara... | Salomeea Stuparu [02.Oct.05 19:06] |
| atunci cand stii ca ai puterea, e firesc sa nu se termine... luminile "ratacite la marginea" vietii vor pierde statutul de "ratacite", in clipa contopirii cu viata, devenind simplu un nou inceput, o noua poezie... si ma opresc aici, deoarece eu "vad" poezia asta si nu am cum sa o pictez:) Lizush | |
| = în căutarea mereu altei păsări | Negru Vladimir [11.May.05 18:29] |
| Costin... multumesc... venita din partea ta aprecierea ma onoreaza. Vasile... credeam ca te-ai prins cum e cu "traducerea" :)) Si de unde stii tu de "inapetenta" mea pentru limba engleza? Ti-o fi soptit vreo creatura (sa-i zicem impersonal - mojic) cu limba dulce? :) Numai bine fetitelor tale si crestere frumoasa. Salomeea... e vie poezia... desi ar merge pictata in stil cubist ca sa incapa binisor si prejudecatile altora... numai de ciuda. | |
| = H. | Camil Camil [02.Oct.05 19:06] |
| Libertatea pe care ti-o ofera poezia incepe inca din primul vers.."as putea"..Ceea ce sugereaza chiar acel Seinkonnen heideggerian, incepand cu care creatia prinde forme. Ideea ca toti putem face ceva, iar in functie de acel ceva ne structuram viata apare aici desenata pitoresc, daca ar fi sa generalizez. Cred ca este o incercare constructivista. Toate cele bune, | |
| = un mai vechi cititor | carmen mihaela visalon [11.May.05 20:59] |
| Albu(?), Nu sunt sigura ca am intels corect, partea din poezie ta, care mi-a placut cel mai mult:"icoanei pe care ne mâncăm/ bucatele cu mâinile degerate/în căutarea mereu altei păsări călătoare uitată cu ciocul înfipt/în piept ca o veste rea"; sunt insa sigura, ca "am vazut" o pasare-n cerc luptandu-se; si ca lupta mi-a amintit de un razboi nevazut : "...dying nailed to a cross with thieves,/the unlucky possesor of an absurd destiny.", despre care citeam intr-o antologie Ku Sang, publicata in 1989, de Forset Books Daca iarasi, am gresit cu ceva, imi cer iertare, si ma declar printre cititorii care vor reveni. | |
| = bogdan stavar, vasile rotaru, negru vladimir | Radu Herinean [11.May.05 23:05] |
| maestre, maestre si maestre, sa le luam pe rand: - comentariul maestrului Stavar este suficient singur pentru ca acesta sa posteze de azi incepand de la nivel 0, ca sa fim siguri ca nu vorbeste gura fara dansul. - comentariul maestrului Rotaru este la fel de offtopic ca si: - comentariul maestrului Vladimir, care nu putea fi trecut la offtopic de la inceput fiindca editorii nu verifica in mod normal decat autorii cu nivel 0. asadar, ca sa fie treaba clara pentru toata lumea si ca sa evitam astfel de situatii pe viitor, iata ce am hotarat unilateral: la urmatoarul offtopic sau refuzat, nivelul tehnic de access in site al domniilor voastre se va intampla FARA REZERVE sa fie redus la 0, astfel incat comentariile si textele domniilor voastre sa poata fi monitorizate de editori. desigur, aceasta va aduce intarzierile inevitabile de aparitie a materialelor, insa sunt sigur ca acest lucru va va deranja mai putin decat prezenta reciproca a unuia sub textele altuia. va aduc aminte ca nivelul de acces se refera strict la facilitati tehnice si ca noi apreciem in mod deosebit talentul literar al domniilor voastre, insa nu putem tolera pe acest site o astfel de comportare. avand in vedere ca pareti sa va cunoasteti, va invit sa va intalniti si sa rezolvati problemele fata in fata, daca si in astfel de situatii sunteti la fel de "forțoși". daca aveti plangeri va invit sa le faceti pe adresa de contact a siteului, fiindca eu nu monitorizez aceste incidente. editorii in schimb vor avea grija ca daca acest triunghi magic perpetueaza aceste incidente sa aplice ceea ce am "decretat" mai sus. va multumesc FOARTE MULT pentru intelegere. | |
| = impotentia generandi | Negru Vladimir [12.May.05 07:05] |
| Camil... interesanta perspectiva din care privesti poezia... e intr-adevar o constructie a unei lumi posibile, deloc perfecte, deloc dorite. Carmen... nu ai gresit cu nimic :) ... circularitatea in acest caz implica lipsa libertatii, iar pasarea care urmeaza mereu acelasi parcurs e atat de alienata incat nici macar nu mai stie zbura. E normal sa se insoteasca in acest context cu un soare maro marcat se pare de impotentia generandi, napadit de demonii frigului. Radu... e ok din punctul meu de vedere. Nu mi-am dorit niciodata sa adun la subsolul poeziei mele frustrarile altora. Daca este vorba de poezia atunci, pozitive ori negative, comentariile sunt binevenite, insa persoana mea nu este subiect de discutie aici... pentru cine vrea sa ma barfeasca exista si alte mijloace... nu cer decat putina decenta. | |
| = lumina beznei de la maro la violette, pe discul lui N. | carmen mihaela visalon [13.May.05 21:59] |
| Albu, Reciteam: “ți se face deodată frică de electricitatea/câmpurilor de forță ale tristeții/și demoni te poartă prin tine/dau foc versetelor bucuriei urci/într-o mână ca un tramvai roz /unde faci dragoste cu vatmanul/până la prima în locul unde oamenii/își leapădă crucile ca niște petale/încaleci orizontul unsă pe trup cu betel/și te oferi primului faun”, amintindu-mi ca sunt datoare cu un raspuns….cand,… Domnul acela (1642-1727), cunoscut in istorie pentru principiile matematice ale filozofiei universale; mi-a batut la fereastra rostind raspicat: “desi nu plasmuiesc ipoteze”, te rog sa-I comunici pasarii asa: if soarele ramane maro, zborul va fi uroboros alienat.” Tot El mi-a sugerat si o posibila solutie de sorginte pagana: “Natura se bucura de natura si natura invinge natura, si stapaneste natura”, urcand pe discul gri/alb, de la rosu la VIOLETTE, intru eliberarea zburatoarei… Derutata, de neasteptatul mesaj, am cautat in carti, si am dat peste lama a XIV, din tarotul egiptean- Cele 2 Urne; cu frumoasa ei hieroglifa in forma de geniu al soarelui, turnad esenta vietii dintr-un ulcior in altul, in 3 registre de interpretare: divin: miscarea perpetua a vietii, nunta Selenei cu Apollo, intelectual: combinarea ideilor, fizic: raporturile dintre Violetta si vatman sau WATTMAN. Mai departe, am ajuns la tarotul de Marseille, la arcanul numit Temperanta, cu ingerul sau usor rasucit, turnand fluid din vasul albastru, pe care-l tine ridicat in mana dreapta in cupa rosie-sangerie din mana stanga; iar de aici la nunta la care s-au petrecut niste minuni: cu vinul cel bun, si, in sfarsit la Kabbala, la cel de-al 14-lea instrument cu care Dumnezeu a creat lumea, litera NuN- despre care Papus afirma ca este asociata numelui Emannuel. …”Lumina de sus intuneca si mai mult bezna; insa lumen naturae este lumina beznei insasi, iar bezna intelege acesta lumina si de aceea transforma negrul in luminos, arde tot ce-I de prisos si nu lasa altceva decat drojdia si zgura pamantului abject” (ultimul citat este din C.G, Jung, din volumul Studii despre reprezentarile alchimice, aparut la editura Teora in traducerea lui Reiner Wilhelm, sintetizeaza ce am “inteles” eu, din cele 2 poezii ale tale, pe care, gresit sau nu, le-as introduce la rubrica: psychee). | |
| = Eliberarea de noapte | Negru Vladimir [14.May.05 10:27] |
| Cantecul magic al arhanghelului in prima sa clipa de indoiala face cerurile sa se cutremure iar insusi Cel vechi de zile isi retrage atributul milei din lume, prezenta sa imanenta in lume isi oculteaza caile intr-o feminina inchidere a portilor... calatorii ce stiu drumul spre izvoare se impartasesc din turtele amare ale nelinistii, animalele sfinte alearga spre nord si atunci strainul se rupe printr-un abis de lucrul propriilor sale "maini"... Multumesc Carmen... ar fi atat de multe de spus... voi scrie pentru tine o poezie intr-un stil hermetic... va fi darul meu pentru empatia si cunoasterea ta. Atat de rare asemenea comentarii... | |
| = Multumiri din partea unui mai vechi cititor | carmen mihaela visalon [18.May.05 22:19] |
| Albu, Chiar daca, nu cunosc arta intelegerii hermesiene si s-ar putea sa patesc ca acel student sarac, care a eliberat din nestiinta mercurul, dintr-o sticla gasita in mare(?), expunandu-se unui mare pericol...iau in serios promisiunea facuta, cu atat mai mult cu cat exista un precedent: Cristiana Miu, care tot pe pagina Ta mi-a daruit o poezie, amintindu-mi ca: "La vita e un dono/Dai pochi ai molti/Di coloro che sanno e che hanno/A coloro che non sanno e che non hanno." Carmen (Franco Modigliani) | |
| = Hermes | Negru Vladimir [19.May.05 07:15] |
| Carmen... va fi si acea poezie... imi e dor sa ma scald in simboluri... nu fi modesta, presimt ca vei intelege :) | |