Comentariile membrilor:

=  hm	florin bratu [11.May.05 00:01]
un labirint de incantatoare eresuri, repetand istoria initiala a caderii, deci a nasterii. mi/a placut imaginea copacului biblioteca. e prima oara cand ma prind si eu, fara ocolisuri, de ce a trebuit mahomed sa manace coranul la imperativele lui gabriel. placut ela.
=  Florin...	Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23]
De n-ar fi fost copaci in Paradis, oare am fi avut pagini si cuvinte de scris? Mie imi place intr-un fel nasterea si caderea. E ceva lăsat nouă, oamenilor, bărbat, femie, cunoaștere, iubire, trecere. E un destin ce urma a fi creat, altfel nu s-ar fi scris, nu? Mă bucur să te găsesc aici, pe raftul 9. Drag, Ela
=  Biruind somnul, omul fiind nascut orb ...	Nan Florian [05.Jun.05 00:27]
Daniela Luca [Ela]! Buna si multumesc de invitatie. Este pentru prima data cand vin in pagina ta invitat. Spun asta pentru ca eu am mai trecut pe aici, este adevarat fara sa las urme. Ca un fur. Am tras cu ochiul la frumuseti nebanuite si am fugit. As vrea sa scriu coplesit, dar ma feresc sa fac asta; mi s-a intamplat, cel putin odata, ca un comentariu, poate mai ... exuberant, sa fie taxat, in mod absolut nejustificat, drept ironie. Din acest motiv voi incerca sa fiu cat se poate de temperat, desi poezia ta cere, din plin, curaj si exuberanta in comentarii. Sunt nevoit sa emit cumplita platitudine: mi-a placut. Mi-au placut. Am citit toate poeziile din pagina 4(si nu numai). Poate ca nu au fost toate poezii, dar mie mi-au placut ca si poezii. Cealalta varianta ar fi fost sa fac apel la aptitudinile mele poetice si sa fac comentariile in aceasta nota, dar prin comparatie cu versurile tale ar fi sunat, cu certitudine, jalnic. Am prostul obicei (mi s-a spus asta) de a segmenta, de a fragmenta poeziile. De fapt incerc sa inteleg si sa aduc la suprafata (pentru mine, doar pentru mine, desigur autorul fiind si el implicat) sensuri pe care autorul le-a asternut in mod voit in poezie, dar si sensuri izvorate intr-un mod mai putin voit. Ei bine nu voi face asa ceva. Citind poezia ta ma simt atras in mijlocul unei mici expuneri, un prim contact, ma acoperi in cuvinte, fraze, ce-mi genereaza vagi sentimente la tema, induse in primul rand de titlul poeziei (intotdeauna foarte sugestiv - firesc asta). In strofa urmatoare reiei tema subliniind, potentand, nuantand, sentimentele deja generate. Acest ciclu se repeta pana la finalul poeziei. Iubind (titlul). "iubindu-ne tinjim pe nisipul ars ...iubindu-ne rostogolim pietrele dure ...iubindu-ne sfintim rozalii ...iubindu-ne deschidem intaia oara ochii " Contur. "mai am doar o culoare ...mai am doar un sunet...mai am doar un parfum" Lupta din om. "Acum am putea sa lasam armele....Acum am putea sa mai zabovim...Acum am putea sa privim în noi...Acum am putea merge mai departe" Ziua aceea. "în ziua aceea te asteptam... în ziua aceea soarele rasarea...în ziua aceea te iubeam...în ziua aceea îmi lasai". Mi-as dori sa fiu un matematician de geniu si sa gasesc locul geometric al centrelor acestor cercuri-strofa in care este (sunt) atras cititorul. Desigur nu se face poezie asa, dar poate as intelege mai multe despre acest mecanism al poeziei. Sigur ca poezia ta nu se reduce la aceasta tehnica dar mie mi-a atras atentia (si mi-a placut teribil) acest mod de a manipula cititorul, de al dirija catre acele sentimente pe care doresti sa le pui in evidenta. Adevarata minune in oricare din poeziile tale este aceea ca cititorul te simte alaturi de el traind toate acele sentimente de care vorbesti. Oricat de buna ar fi tehnica nu poti sa scrii poezie daca nu o simti cu adevarat. Nu poezii ca ale tale. Daca m-ai intreba care este poezia mea preferata (din ce am citit pana acuma) m-ai pune in mare incurcatura pentru ca toate sunt grozave. Sa presupunem ca insisti sa-ti spun o poezie, una singura. As zice "Geneza-n cuvant". Daniela Luca s-ar putea sa para o prostie ce spun; dar spun cu sinceritate ce simt, ce cred. Aproape ca nici nu este poezie. Este mai repede un tablou. O pictura. Un tablou picatat cu sentimente generate de cuvinte, de succesiuni de cuvinte. Poezia are acea fluiditate necesara unei lecturi fara sincope, dar la nivelul versurilor (de fapt cuvinte) exista o fractura in modul de generare al sentimentelor induse cititorului. In poezie nu este comentata, povestita, geneza (biblia) este doar sugerata la nivelul sufletului, trebuie privita cu sufletul deschis. Din comoditate comentez doar ultima strofa. 1) "mi-e rost îmbrățișarea dintâi alunecând spre pământ --Adam,Eva prima scena de dragoste. 2) păcat nedrept îmi pare mărului --act de dragoste nedrept fata de curatenia (Dumnezeirea) marului (...vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul). 3) ........o singură viață lăsată lacrima lui --o singura viata lasata omului pentru pacatul facut, o viata in durere (lacrima). 4) ............miruind somnul născut orb din cuvinte ferecate --mirui cu sens de a birui (de a castiga, a invinge). S-a pierdut nemurirea dar s-au fost deschis ochii. Remarcabila exprimarea. ...Biruind somnul, omul fiind nascut orb prin cuvintele (cunoasterea) ferecata de Dumnezeu in rodul marului. 5) ..........în pagini albe de carte frunzele poartă milenii pe frunți --biblia de inspiratie divina purtand semnele (frunzele) cunoasterii adevarului de milenii (nu numai de la Cristos). 6) pe copacul pierdut umbră e litera nescrisă" --sfantul pom din mijlocul raiului este pierdut omenirii. Litera nescrisa este aleph. Prima litera din alfabetul limbii sacre. "Pentru cabala, aceasta litera reprezinta acel En Soph, divinitatea pura si nemarginita; s-a spus deasemenea ca are forma unui om care arata cerul si pamantul, pentru a ne arata ca lumea de jos este oglinda si harta celei de sus" (Borges). As spune ca pomul pierdut (al cunoasterii) omenirii este protejat (umbra) de Dumnezeu pentru a nu se ajunge in situatia in care omul (voit sau din intamplare) ar putea deveni prin cunoastere chiar Dumnezeu. Cu siguranta strofa poate fi gandita (segmentata) si altfel, dar acest lucru da si mai multa valoare poeziei. Nu intamplator in poezie nu exista semne de punctuatie. Dragoste, curatenie (inocenta), biruinta, cunoastere, vigilenta. Deja sunt plasate pe panza pregatita (grunduita) de autor. Pana la urma am disecat aceasta poezie. Daniela Luca [Ela] te rog sa nu te superi am facut asta din admiratie si cu profund respect pentru poezie, dar si pentru autor. Voi reveni in pagina ta. Ori de cate ori voi simti nevoia de purificare voi da o fuga pana aici, in pagina ta, fie ca las urma, fie ca nu. Numai de bine Daniela Luca [Ela].
=  Nan Florian, multumesc tirziu pentru acest comentariu	Ela Victoria Luca [25.Sep.05 12:20]
Nan Florian, cu regret că abia acum am găsit acest comentariu la "Geneză în cuvânt", și sunt încă impresionată de felul în care cuvintele, versurile mele se pot face ancoră în spiritul unor oameni, iar eu nu știu, iar eu încă nu știu cum se întâmplă că geometria sentimentelor mele sau tablourile ce îmi apar câteodată din poeme pot fi atât de intense încât să rămână prifund în oameni. Mă simt acum evident copleșită, fiindcă aici nu am găsit comentariu, ci un fragment al unei mici "recenzii", și mult mi-aș dori să nu fie singura, fiindcă ochiul care a privit poemele a știut să vadă și să transpună în alte imagini aproape mine sensurile a ceea ce sunt când scriu. Mulțumesc, gratitudinea mea și voi fi atentă la ceea ce se întâmplă, atunci când se întâmplă. Ela