| = idei insolite | Batîr Adina [30.Apr.05 20:53] |
| orasul golit de viata, cu o societate distrusa, invizibila, iluzorie e situata undeva intre coordonate labirintice care se maresc sau se micsoreaza atemporal. imaginea alba din final, in care se dezvaluie un chip ca de iele, are o proiectie in prima strofa intrucat spiritul mortii e prezent in vene, in radacini.. prin urmare, descoperirea unui tata inexistent sub parcurgerea timpului nu este deloc intamplatoare. in esenta, poezia reda cautarea unui loc stabil, fie in viata, fie in moarte cu o mare diligenta poetica. | |
| = Adina | Cristiana Miu [30.Apr.05 21:05] |
| Uite un cititor atent si avizat. Multumesc, ai intuit perfect, chiar daca, trebuie sa recunosc, nici cu dictionarul n-as fi putut sa explic atat de bine. Ma simt cumva dezgolita, ai spus ceea ce am vrut eu altfel, intr-un mod care mie mi se pare artificial, dar care in randurile tale apare natural. | |
| = cautandu-ti o identitate | Tanasescu Nicolae Constantin [30.Apr.05 21:21] |
| eu vad in poezia ta exprimarea unei stari pe care o ai sau ai avut-o candva... o stare de goliciune interioara, de traire a sentimentului ca esti undeva la o granita intre viata si moarte, bine si rau. foarte trist momentul in care realizezi ca nu mai ai loc in casuta ta din turta dulce, aproape dramatic, singurul loc unde probabil iti gaseai un refugiu in copilarie... te zbati intre amintiri care te apasa si incerci sa-ti gasesti o identitate pe care nu ai avut-o niciodata cu adevarat. o identitate chemandu-ti tatal in alb. interesant... mai trec Costin | |
| = Costin | Cristiana Miu [30.Apr.05 22:50] |
| Costin, nu stiu daca e trist, mai degraba descumpanitor. Senzatie ciudata tare sa n-ai un loc caruia sa-i zici acasa. In ultima vreme pendulez intre trei locatii. Pe una o urasc, de una am fugit, cea de-a treia nu e a mea. Nici una nu mai e acasa. Bratele unui barbat sunt acum acasa pentru mine. Cat despre tata... El e undeva, intr-un cimitir care azi a mirosit a acasa... | |
| + casa amintirii | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| un text discursiv in care mai mult decat cuvintele conteaza secventele. casa ta de povesti, casa ta de turta dulce... locatiile astea ale tale creeaza efectul unui joc de oglinzi. nu stii unde sa te opresti: intr-o casa naturala - refugiul care iti va asigura odihna si forta regenerarii sau casa onirica - locul visului, unde se implinesc reveriile, dorintele cele mai intime, iubirile. Cris, ultima data m-ai tinut de mana la spital, acum lasa-ma sa-ti pun in palma putina lumina pentru noaptea asta, pentru sufletele celor dragi care se odihnesc vesnic. cu drag | |
| + părere | Liviu Nanu [01.May.05 02:30] |
| Iată zic eu, iată am în față un text deosebit. Chiar dacă perfectibil ca formă, el îmi tranmite ceva, o emoție. Poate am intrat eu în rezonanță cu sriitura ta...poate că avem experiențe comune...și eu caut mormântul tatălui meu și din an în an mi-e parcă tot mai greu să-l găsesc... Ce cred că ar putea suferi mici modificări: "se poate să fie..." - aș tăia "se", "viața aia în care..." - aș tăia "aia". Felicitări pentru poezie, am s-o păstrez într-un "colț" al inimii mele aproape rotunde. | |
| + Adevărat a înviat! | Constantinescu Eugen [01.May.05 08:20] |
| O plimbare prin cochilia unei vieți alunecate în amintire, acolo unde ecoul doar-pașilor tăi doare, doare organic aș spune. Te cheamă Gretl sau Ariadna căci pașii tăi lasă urme cu călcâiul îndreptat spre înainte (turtă dulce este destulă în pădure!). Și te cheamă Alice (undeva pe o buturugă crește o ciupercuță care te va face mică, mică de tot...). Și dacă te-ar chema și Hermione ai ști vraja de la pagina potrivită care să te aducă undeva mai aproape de clipa pe care o cauți. Este o poezie cu o înaltă încărcătură emoțională, iar cei cu sufletul deschis nu se poate să nu fi remarcat claritatea strigătului în alb al Copilului din tine! Este prima zi de Paști și iată, nu atât pentru CUM dar mai ales pentru CE ai transmis aprind alăturat făclie de bucurie căci dacă crezi, atunci: | |
| = multumiri | Cristiana Miu [01.May.05 21:55] |
| Va multumesc tuturor de trecerile instelate si luminate si va doresc multa lumina in suflete. | |
| = cri | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| am fost eu absent mult, dar asta nu inseamna ca nu am citit pe unii. nu ma intreba de ce am fost absent, dar uite te intreb eu de ce esti tu asa de absenta incat de 1 luna si ceva n-ai mai scris nimic, vreau sa mai vad si eu ceva scris de cristiana miu. sau crezi ca numai tie iti este dor de Tosa, de Vasilievici, de Costel, de Suman, de Dascalu ?:) oricum cu absenta asta stii cum e, easy come, easy go, plus ca presimt eu ca n-a fost ultima oara... poezia asta te reprezinta sa stii. are o doza de feminitate in ea dar chestia e ca nu are mai nimic in comun cu cea pe care o intalnesti zi de zi. si asta e unul din lucrurile care-mi place in general in ce scrii. | |
| = Unu | Cristiana Miu [11.Jun.05 16:12] |
| Claudiu, eu sunt pe aici in masura in care imi pot impaca dependenta de net cu lipsa unui calculator conectat la internet. De oamenii aia chiar mi-era dor sa-i vad pe poezie.ro. Si inca imi este. Multumesc ca ai inteles. | |
| = pe care tarziu | Florian Silisteanu [09.Jul.05 23:03] |
| bun rau bocetul acesta pe care tarziu zic sa mi/l port la drum la margine de acasa Cristiana Miu te salut si cautand... | |
| = Silisteanului | Cristiana Miu [10.Jul.05 15:27] |
| Silistene, multumesc de trecere si neuitare. Cautand, Cristiana | |
| = norul semana, in toate colturile, cu o simpla bucata de ceata.... | Daraban Paul Dan [31.Jan.07 01:23] |
| e interesant ce spui tu aici. vezi, eu m-am nascut intr-o joimarti si , uite, am ramas necautat albul din final mi se pare o pacaleala subtila, ca si cum pacla deasa aruncata peste depresia intensa a marii supravietuiri ar avea ceva din puritatea marilor naivitati eliberatoare felicitari | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [10.Aug.07 19:54] |
| Cristiana, felicitari. chiar daca poemul mai scartaie prin unele locuri. nu e rau... interesanta formula si ritualul. cu prietenie, p.parvescu | |