| + "În fine... totul... să trăiască!" | Andrei Horia Gheorghiu [11.Apr.05 06:32] |
| A fost necesară o a doua citire pentru a observa că pornești la drum cu imagini a căror generalitate le știrbește mult sugestivitatea. "e-n cel ce moare/ e-n ochiul avid/ a celui care strânge". Remarc totuși locuțiunea "a celui care strânge". Deși probabil folosită pentru rima cu "sânge", mă lasă să mă opresc cu gândul "cel care strânge" pumnul sau din dinți... Dacă poemul tău ar fi fost un album de poze, prima strofă ar fi fost un colaj de poze neclare. Lumini, pete de culoare, mișcare. Tocmai de aceea cea de-a doua strofă lovește prin acuratețe. Prin țipăt. Salturile de la o idee la alta sunt mari, dar parcă mai ușor de urmărit decât până acum: "e-n țipăt/[...]/e-n cei ce au uitat să mintă/e-n cei ce, cu pușca în mână/ au uitat să pută". Deși rimează cu "pută", "libertatea absolută" rămâne un clișeu. În strofa a treia nu găsesc motive de cârcoteală. Poate doar aliterația "iubita ta". Nu deranjează atât de mult aliterația în sine cât echivocul pe care îl implică pronumele "ta", inutil în opinia mea. Se subînțelege că este vorba de iubita "mea". Nici nu pot să vizualizez altfel această imagine, decât cu mine și iubita mea în roluri principale (nu cu autorul și iubita lui) chiar dacă sunt un puști de doar 10 ani și încă n-am avut o iubită, ci mi-am imaginat doar cum ar fi să am una, respectiv Margareta de la clasa a II-a F. Era suficient și cel puțin la fel de sugestiv "E-n iubita furată de-un oricine". Remarc încă o dată subtilitatea și rotunjimea succesivității imaginilor: Carne > adulter > credință > neînțelegere/nenorocire > vierme > măr > carne. Foarte plăcut surprins. Felicitări. | |