| = Invitatie | Aina Serban [09.Apr.05 11:55] |
| Hai sa fim din nou copii. Stii, timpul acela cind cei mari ne tirau prin restaurante, cind ne ascundeam sub mese si la adapost de priviri imaginam povesti pentru fiecare pereche de picioare. E primavara. S-au deschis gradinile. Iesim asta seara ? | |
| = căprioara newyorkeză | Monica Manolachi [09.Apr.05 13:44] |
| Eu n-am mai intrat până acum la restaurantul Nexus, dar cred că o să mă angajez chelneriță aici. Nu de mult mi-a trecut prin cap imaginea unei căprioare care trece nedumerită pe un boulevard newyorkez. Iată că am regăsit-o la fereastra restaurantului tău. | |
| = "secolul 20 nu vine | florin bratu [10.Apr.05 18:58] |
| decât o singură dată și ține doar 100 de ani" (cred că e.e. cummings, dar nu bag mâna în foc). același sentiment regăsesc și în poemul tău, cu o ușoară melancolie. motiv ptr care las semnul acesta mic . | |
| + ultima poezie | Florina Daniela Bordieanu [14.Apr.05 19:52] |
| este exact textul pe care l-as fi dorit a fi citit in aceasta seara, pentru a incheia o plimbare frumoasa prin poezie. pentru ca e primavara, pentru ca povestile suntem noi si pentru ca e vremea plansului de atata zambet, pentru ca de cealalalta parte intotdeauna e cineva care incepe o sambata si pentru ca poate acolo e sarbatoare si la un moment dat se va roti zambetul sau doar norocul agatat de caprioara ce trece cu atata nonsalanta prin fata masinii si pentru ca "daca nu am mai fi/ne vor povesti pe la colturi zinele ielele oamenii stelele " si spun ca din toate aceste motive ultima poezie va fi intotdeauna prima. | |
| = invitație la Virtualia | Alina Manole [22.Apr.05 02:46] |
| Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași. | |