Comentariile membrilor:

=  Mai	Dana Stefan [13.Mar.05 22:43]
nu pot decat sa ma uit in ochii tai, si sa-mi imaginez ce calatorii miraculoase am facut eu prin tine..:) sa-mi povestesti din fir a par..mi-e pofta de cuvintele tale, pentru ca ele imi genereaza imagini vizuale splendide.. cu drag, Linea
=  Amariada	Alexandra Mihalcea [14.Mar.05 02:59]
Mă bucur să te redescopăr după atâta timp, printre atâtea arome. Un poem superb, ceea ce nici nu mă miră. Și întotdeauna mi-a prins bine un strop din tine, mai ales când obosesc să mai fiu atât de întunecată. Când mă satur de mine...
=  Ikebana	Codrina Verdes [14.Mar.05 19:41]
Am si uitat cat de bine-ti sade intre rime, cat de abil le "daltuiesti" in fiecare vers. Se pare ca ai adunat mult dor..."și macii sângerau de-atâta dor". Flori, culoare, o adevarata ikebana.
=  suflet colorat	simionescu adriana-marilena [15.Mar.05 11:40]
Li se întâmplă adesea oamenilor să rostească potrivitele cuvinte, chiar și atunci când nu înțeleg nimic. Tu te uiți în sufletul meu, Dănuța, pipăi nuanțele atent și cu grijă să nu strici ceva, tu nu mă citești, tu mă simți pentru că și tu ești un călător al culorillor încercând să descoperi cele nevăzute, să ajungi la sursa darului care nu se găsește niciodată în afară ci doar înăuntru. Mi-e bine cu tine în pagina mea, azi mi-ai dăruit oranjul și uite, dintr-o dată dimineața a căpătat gust de portocală, mă simt energizată în ciuda timpului mohorât de afară răscolind cu voioșie printre creioanele mele pastelate, gânduri zâmbind. drag ție, Ama
=  la rândul meu	simionescu adriana-marilena [15.Mar.05 11:53]
Sunt tare fericită că nu m-ai uitat. Nuuuuuu, să nu te saturi niciodată de tine și mai ales nici să nu-ți treacă prin cap să încui ușa. Cei care bat la ușă, o vor găsi deschisă, cei care stau în prag prea mândri pentru a bate, nu vor fi auziți, dar aceea este alegerea lor. Ascultă-l pe Nichita, știu că-ți place: "Nu adormi. Rămâi cu mine. Să nu adormi, până când oboseala nu va înfige în tine dinții jertfindu-te unor idoli enormi și verzui și sfinți. Să nu adormim, să veghem, să nu adormim până când oboseala și veghea ne va fi piatră prăbușindu-se verzui din senin, idolatră. Până când veghea, până când oboseala se vor face iarbă, și trunchi de pomi Hei-ha, până cănd surâzând, Kalevala se va sparge-n eoni." Ama
=  metempsihoze	simionescu adriana-marilena [15.Mar.05 12:17]
Nici nu-mi imaginam eu, acolo, departe, că tu încă mă mai citești. E bine să fiu din nou acasă printre cei dragi, am descoperit o mulțime de lucruri bune și frumoase de când am venit. Uite cum mă duci tu cu gândul că ceea ce facem depinde de ceea ce suntem, dar și că suntem într-o oarecare măsură ceea ce facem. Oare aș vrea să fiu o floare?!... Si dacă da, pe care aș alege-o? Mulțumesc, Codrina! Ama
=  E timpul florilor...	Alexandra Mihalcea [28.Mar.05 01:32]
... așa că am revenit să-ți aduc una.
=  Uite ca vine si floarea(prima oara n-a vrut...)	Alexandra Mihalcea [28.Mar.05 01:36]