| = "mă recompun din zborul pieritor" | Florina Daniela Bordieanu [11.Mar.05 13:22] |
| cititor fidel al tau, nu stiu sa las mereu semnul ca am trecut printre cuvinte. tot ce incerc e sa "mă recompun din zborul pieritor. Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea Să-l ispitesc pe cel ispititor" ca intotdeauna, finalul... | |
| = Dana | Adrian Munteanu [11.Mar.05 15:54] |
| Când mai există un singur cititor fidel ( și ce cititor ! ) merită să-ți mai pierzi timpul măzgălind o foaie de hârtie. Cu drag | |
| = și eu fidelă | Monica Mihaela Pop [11.Mar.05 16:05] |
Credeai că ai doar un singur cititor fidel?! Ntz! Sunt cel puțin doi (două), doar că, vorba Florinei, nu întotdeauna ne pricepem să lăsăm urme. Însă, descompunând tăcerea noastră aproape constantă găsești noian de gânduri calde :) Toate bune! | |
| = Ispititor sălaș ai în ăst Sonet, Adime | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Adime, Ela revine. Și cum orice sonet al tău îmi dă o stare de reverie, acesta înfăptuiește și mai mult: mă poartă într-o admirație vie îndeosebi față de versurile din cele două finale strofe: "Spre munți semeți îmi împlinesc urcarea, Sărind torenți, călcând nepăsător... "Mă recompun din zborul pieritor. Ajung pe stânca străjuindu-mi zarea Mai mult decât ispititor, răvășitor... (Ce spun eu aici? Unde-ai văzut, Ela, ispită să nu răvășeasă?) Drag, Adime, drag Ela | |
| = alt sonet frumos | Cristea Loredana [12.Mar.05 23:05] |
| Sa nu radeti de mine:), dar va citesc toate sonetele, le urmaresc in momentul in care apar pe site, si sunt putin (Doamne!), invidioasa , as vrea ca intr-o zi sa fiu in stare sa scriu la fel ca dvs. Va multumesc-Lory | |
| = Răspunsuri | Adrian Munteanu [13.Mar.05 15:38] |
| Monica - ei, unde-s mulți puterea crește. Pe tine, oricum, n-am șanse să te uit. Daniela - ai un stil inconfundabil. Dacă vrei să economisești timp, nici nu mai e nevoie să-ți spui numele. Te voi recunoaște. Reușești să mă aduci din nou într-o stare de spirit propice unor noi mâzgăleli pe hârtie. Așa că mergem înainte. Loredana - descopăr lume nouă și mă bucur că e așa. Numai cu formula de politețe nu mă împac. Eu sunt Adrian. Consideră-mă un coleg de suferință. Cât despre dorința ta, să nu crezi că e chiar așa de greu. Fii stăruitoare, lasă timpul să treacă, pentru că și el adaugă câte ceva la puterile tale creatoare. Mai vorbim. | |