| = Seamana putin cu Walt Whitman | Adrian Serbanescu [10.Mar.05 15:06] |
| Este primul care il citesc de dta, dar o sa revin. Nu ma asteptam sa gasesc aici asa ceva... Daca vrei sa te critic, sau chiar vrei...care este subiectul mesajului tau...nu de alta...este frumos dar dupa ce l-am citit, am uitat...si eu am memorie buna...dar nu pot sa nu recunosc ca m-a impresionat...ce e frumos imi place si mie, si ce ne-am face intr-o lume fara culoare si fara cuvinte frumoase si cu biserici fara rococouri, nu stiu ce motive am avea sa mai respiram... | |
| = Multumesc, Adrian! | Elena Overhamm [10.Mar.05 15:57] |
| Adrian, acestea sunt doar ganduri despre mine intr-o lume atotcuprinzatoare, un altfel de "Song of Myself" al lui Whitman. Ce bizar, m-ai facut sa tresar, parca ai fi stiut ca-mi face placere pomenindu-l pe W.Whitman, care este unul dintre poetii mei de suflet! Si daca, fie si numai pentru o clipa, te-ai regasit in randurile mele, inseamna ca ne punem aceleasi intrebari, ne rostuim trecerea; nu e decat un alt semn ca iubim viata, inaltand punti s-ajungem la liman- oriunde va fi acesta! Multumesc! Porte-bonheur | |
| = Menirea noastră | Magdalena Dale [10.Mar.05 18:00] |
| "Buna dimineata, buna ziua, buna seara, viata!" Este de fapt concluzia textului, trecerea cu gândul poetic prin toate etapele existenței noastre terestre. Răspunsul nu cred că îl vom găsi vreodată, cel puțin nu în viața ce ne-a fost dată acum, dar poate tocmai căutarea este menirea noastră și drumul nostru spre desăvârșire... Cu drag, Magdalena | |
| = Nu vreau încă să știu | Luchi Tenenhaus [10.Mar.05 21:38] |
| De vom parcurge-ntreaga, grea cărare, La capătul ei sigur vom găsi Răspuns la obsedanta întrebare, Dar ce păcat! La ce-l vom folosi? | |