| = Luat la cunoștință! | Lucian Mușet [15.Feb.05 08:41] |
| Virgile, mulțam' de avertisment! Abia cănd am citit "tălpile reci ale ochilor" (minunată relație cu oglinda) am priceput subtitlul poeziei. "Nimeni nu va fi imin" spui. Ar vrea cineva să fie? Cu bine, Lucian | |
| = boala reflexelor verzi ale sîngelui | Maria Prochipiuc [15.Feb.05 09:10] |
și totuși primăvara vine boala reflexelor verzi ale sîngelui fiecare cutremur are semnele lui prevestitoare mi-a spus un om în tren Consider acest poem o mărturisire a unei stări sufletești mai mult decât ceea ce se întâmplă în natură. Văd boala reflexelor verzi ale sîngelui o exprsie proaspătă și plină de sensibilitate, conturând transformarea naturii. Aceste rânduri reprezintă mai mult decât o comunicare ne transferă dincolo de noi, dar și în noi. Urmează apoi o însiruire de evenimente: mi se lipesc de oglinzi tălpile reci ale ochilor… am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață unele par rupte din contextul poemului, eu le văd totuși ca făcând parte din ele ( fac un joc, le scot din context și văd că se poate și fără ele, apoi le așez din nou și văd un alt tablou) atunci am știut că e inevitabil că trebuie să vă avertizez va fi nevoie masivă de transfuzie nimeni nu va fi imun Finalul e cel care închide cercul poemului, e parcă o pregătire spre ceea ce se va întâmpla în curând. E o trăire sinceră și marcată parcă de eveniment, înțeleg că la tine deja a venit primăvara, atât în suflet cât și în natură. | |
| = Virgil | Albu Vladimir [15.Feb.05 11:16] |
| Ce poate iesi din cateva ganduri, ceva amintiri, a relatie relativ sincera cu viata... un poem frumos... remarc in special "însă astăzi am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață m-am trezit privind-o tandru părea ireal de frumos atunci am știut că e inevitabil"... eu as fi oprit aici poezia de dragul frumosului in detrimentul ideii. | |
| = mulțumesc și mă mai gîndesc | Virgil Titarenco [15.Feb.05 12:24] |
| Mulțumesc Lucian. Maria, uite că ai reușit să mă faci să privesc și cu alți ochi textul. Aici nu e iarnă niciodată. Am ajuns să scriu și eu ca Jules Verne. Vladimir, cred că ai dreptate. Nu știu ce am să fac. Nu știu dacă îmi place finalul în cuvîntul imun. A termina în "inevitabil" mi de pare prea melodramatic. mă mai gîndesc. | |
| = Am revenit! | Maria Prochipiuc [15.Feb.05 12:37] |
| Nici nu m-am gandit ca tu ești undeva unde nu este iarnă, eu doar am încercat să pătrund dincolo de cuvinte, am făcut doar o asociere între starea sufletească și cea exterioară. Dacă acolo unde te afli tu e doar ,,primăvară,, înseamnă că ai transpus foarte bine această stare de transformare a naturii prin sufletul tău. Aprecieri! | |
| = da, Maria | Virgil Titarenco [15.Feb.05 12:46] |
| da Maria, se spune că păsările "simt" polii magnetici ai pămîntului chiar dacă le "dezorientezi". Am senzația că sufletul păstrează o "percepție" remanentă a anotimpurilor copilăriei oriunde l-ai strămuta... | |
| = Am RErevenit! | Maria Prochipiuc [15.Feb.05 13:09] |
| Da asta e! Îți mulțumesc pentru faptul că m-ai făcut să te înțeleg dincolo de anotimpuri,dar mai ales de alte cuvinte. Sper să nu fiu înțeleasă greșit referitor la acest dialog,( ca ar fi o corespondența) dar e o mare bucurie când reușesc această stare de contopire cu poezia. | |
| = F.B | Andrei Neagu [15.Feb.05 15:37] |
| construiesti imagini inedite si deosebit de sugestive! te joci cu imaginatia cititorului!il provoci! imi place, ma prind in hora gandurilor tale! | |
| = cu sicriul portocaliu pe gheață | ioana cheregi [15.Feb.05 16:14] |
| "am văzut o bătrînă fugărindu-și sicriul portocaliu pe gheață m-am trezit privind-o tandru părea ireal de frumos" am la ce să mă gândesc toată ziua...pentru imaginea asta ți-aș da toate steluțele. | |
| = părere | Alina Manole [15.Feb.05 20:05] |
| fugărindu-și am văzut / m-am trezit să vă avertizez ireal de frumos transfuzie în epidemie Pentru un poem bun, le-aș descrie altfel. Și 'boală reflexelor târzii ale sângelui'. | |
| = întrebare | Virgil Titarenco [15.Feb.05 20:25] |
| Dar cine a spus că vreau să scriu un "poem bun"? Și nu e "boală" ci e boala. Deci, cu excepția gerunziului pentru care văd că ai tu o antipatie specială, ce anume, mai exact, nu îți place la celelalte atingeri ludice? | |
| = Frumos | STANICA ILIE VIOREL [15.Feb.05 20:47] |
| Intelepciunea e fruomasa,doar sa o prindem... Frumoasa imagine,profunda idee. As renunta la ultimele trei versuri,prea mult dialog(inutil) cu cititorul. Tego. | |
| = mulțumesc, Tego | Virgil Titarenco [15.Feb.05 20:59] |
| Da Tego, știi cum se spune, "cînd mai mulți îți spun că ești... " Am să urmez sfatul tău și al Alinei și al lui Vladimir și am să elimin ultimele trei rînduri. La urma urmei riscul de melodramă nu se anulează îngrămădind dialog. merci. | |
| = pentru Flinto și Ioana Cheregi | Virgil Titarenco [15.Feb.05 21:05] |
| Merci Flinto de trecere, am mai schimbat pe la coadă Ioana, da, mă faci să zîmbesc... își fugărește sicriul... | |
| = baba lui Virgil este pentru mine un exemplu demn de urmat... | dumitru cioaca-genuneanu [15.Feb.05 21:30] |
| motto: "am vazut o batrana fugarindu-si sccriul portocaliu pe ghiatza" ( vers din poemul "si totusi primavara vine" de Virgil Titarenco") intreband-o eu pe baba de sicriul alungat mi-a zis: "ce nerusinat! vrea sa ma culc cand am treaba..." p.s. poemul condimentat de batranica mi-a placut foarte mult | |
| = Virgil si portocala mecanica | Andu Moldovean [15.Feb.05 23:43] |
| Asta din cate imi amintesc este echipa Olandei dar nu are a face din moment ce sicriul este portocaliu iar Olanda nu mai face doua parale la fotbal. Virgil, sper ca nu iei in serios nimic din ceea ce ti se intampla. Totul nu e decat o gluma, desigur, una "ireal de frumoasa" si cu atat mai mult "inevitabil" de trista in fond. Bobadil. | |
| = imaginea batranei | Batâr Adina [16.Feb.05 15:29] |
| de ieri ma bantuie imaginea batranei.. si se pare ca nu numai pe mine. adevarul este ca doar cei pe deplin impacati cu viata isi accepta viitoarea-apropiata moarte. ceilalti spera mereu ca se va schimba directia barei, asteptand "semn că nu există motive de îngrijorare"..astfel ca intr-o zi se se poata stinge in pace. cu mult drag, | |
| = ... | dana stanescu [16.Feb.05 15:41] |
| si pe mine m-a urmarit, dar din pacate nu in sensul bun. cu riscul de a ma pune de-a curmezisul, eu recunosc: imi repugna imaginea asta cu sicriul. nu e vorba de impacare cu moartea si alte chestii adanci, sa fim seriosi. poate ai vrut sa fie ceva suprarealist. din punctul meu de vedere anuleaza toata poezia si ma mai si enerveaza faptul ca tocmai imaginea asta ti se lauda cand poezia are si parti dragutele... of, iar nu e tonul corect dar asta e parerea mea. | |