| = esti genul de femeie pe care as | Petrescu Ionut Mihai [23.Jan.05 15:10] |
| Draga Marinela Preoteasa, Nu stiu daca ma mai cunosti dumneata. poate ca da..poate ca nu... ce voiam sa-ti spun... ai un fel naiv de a scrie poezie incat pari foarte concreta, stii? de multe ori poetul incearca, si chiar reuseste, sa-mi distraga atentia, sa o zboara in spatii pe cat de abisale pe atat de abstracte, izvorate doar din cuvintele puse-n versuri. dumneata, imi permiti sa-ti spun draga? marinela nu faci asta e... de ajuns sa scrii 'dincolo de ziduri coioti linistiti' si deja iti vad degetele febrile pe claviatura pc-ului tau... Da, scrii cu nerv, si simt ca poti mai mult de atat.. incearca sa fii si mai surda la .. vocile criticii caci numai o muzica e importanta... Semnez cu palma nsangerata, Petrescu Ionut Mihai | |
| = Petrescu Ionuț Mihai | Preoteasa Marinela [24.Jan.05 01:38] |
| Ionuț Mihai Popescu, Mă bucur foarte mult că așa simți versurile mele, așa le doresc să fie, adică vii, cititorul să partcipe odată cu mine la imaginea poetică și să-i simtă efectul! Ce rost are să vin cu nu știu ce cuvinte folosite de 30 % din populație, cititorul să se chinuie întâi să înțeleagă cuvintele, ca apoi să vadă dacă dacă la vreun capăt de vers îi tresaltă inima sau îi lăcrimează ochii?! Da, imi amintesc ca m-ai mai sfătuit să imi văd de stilul meu și să nu plec urechea la critici, unele vădit tendențioase! și că ai promis că mă vei citi. Îți mulțumesc pentru încurajare și pentru citire, Cu mulțumiri, Marinela Preoteasa PS. Poate voi prinde curaj să scriu un poem de iubire in pagina!/ mi-e teamă de comentariile răutăcioase, că sigur vor fi, Aceeasi | |
| = erata | Preoteasa Marinela [02.Oct.05 19:06] |
| Ionuț Mihai Petrescu, Acum când a apărut textul scris am văzut că te-am botezat popescu, este mai rar întâlnit numele de Petrescu (de mine) și cred că de aceea am scris așa, cu gândul dacă te știu, n-am fost atentă. Am impresia că, după nume, ne-am mai întâlnit pe alt site, cred că la acest lucru te-ai referit! Te rog să mă ierți pentru neatenție , sper să mă mai citești. Cu respect și prietenie, Marinela Preoteasa | |
| = PE CE ȚI, AU, RIT E? | Adrian Firica [10.Dec.18 14:27] |
| deci: 1)există un recipient cu îngeri răniți, deci tangibili, deci decăzuți, deci sunt draci, adică tot un fel de îngeri dar puși de cineva, ori duși de bunăvoie, la reciclare; 2) chestia asta se vede cu ochiul liber, nu e nevoie să ai înzestrări astrale, premoniții, darul ochiadelor pineale, ș.a. de acest gen; 3) de parte cealaltă a zidului, care ține încastrată fereastra pentru ochiade îngerești, se află o lume a linștii, a nesimțirii unor coioți, care se scaldă în propriul lor sânge, deci sunt liniștiți de moarte, iar acesta e marele mister al poemului: cine a însângerat de moarte coioții? îngerii răniți? se prea poate ca din viciu, dar îngerii nu beau băuturi "bețive" - regula e că îngerii n-au nevoie de nimic; 4) din păcate, întreprinderea de reciclare a îngerilor, după privatizarea fabricii de îngeri, nu vrea să recupereze decât aripi. Concluzie: prin urmare, privatizarea e una eșuată, iar PECEȚI ăsta, AURITORL, se va vedea nevoit să o ia de la capăt. adică să facă o re-privatizare. comme chez nous! | |
| = luni seara | Petrescu Ionut Mihai [24.Jan.05 17:36] |
| revin pentru a-ti lasa de stire ca asa-i, ai intuit foarte clar relatia dintre poetesa, poezie si cititor, acest magic triunghi al bermudelor in care rautatile dispar.. ca prin farmec! si... Marinela...ce ar fi poezia fara o pulsare de ambitie? ah.. si... Adrian Firica sper, sper din toata inima si dinadins te intreb... oare crezi ca interpretarea ta ramane unica interpretare posibila? oare crezi tu asta? ca.. atunci cand spui ceva despre un poem cumva seci fantana de intelesuri ale acelui poem? eu nu stiu interpretarea ta cum vine dar vad, o, si cat de clar mai vad! ca incerci o analiza foarte rece si foarte lipsita de sentiment intr-un text ale carui cuvinte se haituiesc precum coiotii aceia. P.s. Numele meu e mereu acelasi | |
| = MIhai, am pregătit Cina Coioților | Adrian Firica [24.Jan.05 22:00] |
| Mihai, mă simt excitat până la nesăbuință. Desigur că am trecut în revistă toate interpretările posibile, cele care mie îmi ședeau prin preajmă, dar tehnica expunerii mi-a jucat o festă oribilă ce m-a condus în imperiul aroganței, adică acolo unde nu mai crezi decât în ceea ce tu însuți spui … indiferent despre ce, indiferent ce, categoric crud. Apoi, ochiul minții mele, derutat cu siguranță de sclipciul îngerimii ce populează poemul, nu a văzut adevărul și esența, de altminteri puse ferm pe zidul/graniță al lumilor posibile descrise – am spus sublimul și trivialul – de către poetă, care e o singură fereastră-metaforă care altminteri semnifică singura posibilă “formulă” de trecere, fantă hipnotică, între cele două lumi. Acu’ ce să fac? E inutil să încerc să altoiesc trivialitatea caracterului meu. Pe cinstea mea, mă simt la fel de bine ca Daedalus, ce ucide pe Icarus, cu o pereche de aripe de sine plănuite, dar din păcate netestate. Eu am scăpat, planarea cu aripe e testată, așa că restul devine de la sine artă și miracol, de bună seamă controlate de mine, cu știință. Așa e în economia de piață: există și victime ale privatizării. Cineva trebuie să pregătescă cina coioților. Pentru a-i liniști! | |
| = Adrian Firica | Preoteasa Marinela [31.Jul.05 00:05] |
| Adrian,am reciti cest comentariu al tau, a cîta oară?! constat că te exprimi ucigător de sincer! și ai chiar perfectă dreptate în ceea ce spui, nu e nici un cuvințel în plus nici un cuvințel în minus!ai artă în comentariu, se simte pregătirea în domeniu, experiența,...îți mulțumesc și te mai aștept cu deosebită plăcere, Marinela | |