Comentariile membrilor:

= .
Iolanda Bob
[18.Oct.08 16:09]
Mister Z :)

Vă citesc cu plăcere(inclusiv poemele) și mă bucur să regăsesc întrebări sincere pentru cuvinte celebre în pagina dvs.
Cu poezia e simplu: dincolo de nivel cultural, educație, rafinament sau talentul nativ de a distinge frumosul, cititorul are afinități spontane -SAU NU-cu poemul.
Dacă mi se întâmplă (ne)norocul să mă îndrăgostesc de un nătâng fără simțul umorului, elevat ca o elitră de buburuză, cu ce sunt eu vinovată??:)

Mă emoționează uneori niște texte pe care, la o recitire atentă/cu sânge rece, le consider neacceptabile cultural. Dar ce mă fac dacă revin peste un timp și mi se par scrise pentru mine??Păi nu e ăla poet mare, indiferent cât vreau eu să mă consider un om cu ”bun simț estetic”?
Farmecul poeziei rămâne puterea ei de a emoționa. Textele ”deștepte”, învârtite din condei, stoarse de ambiguități sau injectate cu false accepții/încărcături, sunt bune așa, în loc de rebus. Să dăm seamă că am trecut prin niște școli/cărți.
Am chiar pe site-ul ăsta niște loaze obraznice, lipsite de educație elementară, absolut incapabile de empatie, învârtindu-se pe loc în jurul propriului buric saturat numai cu lecturi din ele însele. Dar se întâmplă să îmi placă poeziile lor, dincolo de comentariile grețoase sau pupincuriste care frizează cochetăria de moluscă obedientă sau incapacitatea de a comunica serios.
(Culmea, se mai cred și haioase) Cam astea-s raporturile mele cu poesia virtualis:)
(Dar, repet, acele loaze au instinctul cuvântului. De altfel, mă bucur că au caractere dubioase, mi-ar fi greu să ador atâtea entități virtuale:)

Excelente citatele dvs, vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați reamintit și, desigur, pentru ce nu știam.
Poate că a fi poet e cea mai tristă soartă, dacă doar ”Cuvintele fac realul suportabil, diafan, transparent, îl umanizează”:(
Dar a fi cititor de poezie este sigur o meserie excelentă.
Plus că am trăit câteva surprize, și eu credeam ca dvs că: ”Așa cum nu poți poți „povesti” o simfonie, nici poemul nu se lasă „rezumat”.
Sunt oameni care văd frumusețea poeziei chiar mai bine decât cel care a scris-o.
Am văzut comentarii care scoteau mărgăritarele din noroi:)

Să aveți cititori atenți și curioși, mister Z!
Poezia e, nu e:)

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= .	Iolanda Bob [18.Oct.08 16:09]
Mister Z :) Vă citesc cu plăcere(inclusiv poemele) și mă bucur să regăsesc întrebări sincere pentru cuvinte celebre în pagina dvs. Cu poezia e simplu: dincolo de nivel cultural, educație, rafinament sau talentul nativ de a distinge frumosul, cititorul are afinități spontane -SAU NU-cu poemul. Dacă mi se întâmplă (ne)norocul să mă îndrăgostesc de un nătâng fără simțul umorului, elevat ca o elitră de buburuză, cu ce sunt eu vinovată??:) Mă emoționează uneori niște texte pe care, la o recitire atentă/cu sânge rece, le consider neacceptabile cultural. Dar ce mă fac dacă revin peste un timp și mi se par scrise pentru mine??Păi nu e ăla poet mare, indiferent cât vreau eu să mă consider un om cu ”bun simț estetic”? Farmecul poeziei rămâne puterea ei de a emoționa. Textele ”deștepte”, învârtite din condei, stoarse de ambiguități sau injectate cu false accepții/încărcături, sunt bune așa, în loc de rebus. Să dăm seamă că am trecut prin niște școli/cărți. Am chiar pe site-ul ăsta niște loaze obraznice, lipsite de educație elementară, absolut incapabile de empatie, învârtindu-se pe loc în jurul propriului buric saturat numai cu lecturi din ele însele. Dar se întâmplă să îmi placă poeziile lor, dincolo de comentariile grețoase sau pupincuriste care frizează cochetăria de moluscă obedientă sau incapacitatea de a comunica serios. (Culmea, se mai cred și haioase) Cam astea-s raporturile mele cu poesia virtualis:) (Dar, repet, acele loaze au instinctul cuvântului. De altfel, mă bucur că au caractere dubioase, mi-ar fi greu să ador atâtea entități virtuale:) Excelente citatele dvs, vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați reamintit și, desigur, pentru ce nu știam. Poate că a fi poet e cea mai tristă soartă, dacă doar ”Cuvintele fac realul suportabil, diafan, transparent, îl umanizează”:( Dar a fi cititor de poezie este sigur o meserie excelentă. Plus că am trăit câteva surprize, și eu credeam ca dvs că: ”Așa cum nu poți poți „povesti” o simfonie, nici poemul nu se lasă „rezumat”. Sunt oameni care văd frumusețea poeziei chiar mai bine decât cel care a scris-o. Am văzut comentarii care scoteau mărgăritarele din noroi:) Să aveți cititori atenți și curioși, mister Z! Poezia e, nu e:)