| = Bună, redă | Maria Mitea [02.Sep.23 16:59] |
| în totalitate imperativul timpului, ce aș schimba, poate pe la sfârșit, ai lunecat în ”opinioane” ai câteva versuri pe la sf, în zona cu primarii, aș schimba în locul tău, aș aduce finalul mai spre lirico-proză, dar tu vezi, știi m-ai bine care este intenția scriiturii, ce vrei să evidențiez, aduci în atenția generațiilor care vor citi, poate chiar aia contează mai mult în ochii altor cititori ... :) | |
| = O să modific la final. Mulțumesc, Maria! | Dragoș Vișan [02.Sep.23 18:41] |
| Tot poemul e de pe 1 decembrie 2022. Cu puțin timp înainte de-a ne da cu flit austriecii (și nemții). Încerc să modific. Acum mă uit la episodul 2 din "Vizavi", serial spaniol cu deținute, pe Netflix. | |
| = Nice, | Maria Mitea [02.Sep.23 18:56] |
| eu citesc ce ai scris de spania, imi place ce transmiți, în ce ai scris se simte o legătură cu sentimentul de ”explorator” , de parcă aș citi ceva care te duce cu gândul la Jack London, doar că ai vocea ta distinctă, anume am observat când scrii despre Spania, sau familia ta ai aceiaș voce distinctă, ce e de bine, transmiți ceva bun, prinde, În locul tău aș lăsa ”politizarea în poezie și aș scrie o carte ”Iubita-Una, tati și puii” poemele cu vacanta la munte, copii întâmplările ransmit titlul ăsta și sunt nemaipomenit de bune. E nevoie de ele în literatura română că prea de secole se scrie de moarte și moarte, moarte, cruci :) So, aduci ceva proaspăt, un alt aspect al vieții care există în societate și astăzi de-abia începem să-l cunoaștem m-ai bine ca altădată din multe alte aspecte ... Spor! | |