| = figurinele se topesc | Tamara Zub [24.Aug.07 17:37] |
| Mi-a plăcut necesitatea de a povesti, de a vorbi despre cele trăite, vazute, observate. Dorința mărturisirii, a relatării poetice e firească, inspirată, imperativă. parcă ar fi note de jurnal, dar unele reflecții și constatări se confundă cu poezia. Prețuiesc cel mai mult fragmentul: Vreau să visez parcul de la marginea orașului în care luna se ascunde și ne privește tristă, mereu scobită. Sub ea, în fiecare seară alunecă trenuri, lumini îndepărtate și țipetele copiilor. Și doar pentru atât aș vrea să visez parcul care s-a săturat de noi, de plictisul ce zace în mâinile noastre, de cântecele pe care nu mai știm să le cântăm. Bravo, te mai citesc, tama | |
| = .... | Dani Stefan [11.Feb.08 05:58] |
| Doresc sa spun ca imi pare rau ca acest text e izvorat dintr-o critica neconstructiva...Dar cu toate astea a iesit bine! Imi pare rau ca l-am scris...adica..regret ca am scris acolo unele pasaje care chiar sunt o critica oarba si neconstructiva. | |