| = "primul meu chip" | Monica Manolachi [15.Jan.07 12:28] |
| Un poem a cărui ideatică mă atrage. Sunt totuși câteva formulări care nu îmi plac. În v.3 succesiunea potopul... plâns... pentru... apropiate cuprinde cuvinte care încep cu sau conțin consoane plozive. Asta poate sugera un anume fel de plâns. Dacă stau să mă gândesc, așa plâng unele persoane, mai ales unii bărbați pe care îi cunosc, cu o scurtă explozie la început. "care au excavat pentru oceanele zilei a doua" - ideea e bună dar mă depărtează de acei "oamenii" din versul precedent... excavatorii oceanelor... pe ei îi cauți? :-) ... Urmează un pasaj care mă aruncă în confuzie. Cine "să curgă peste chipul lui Iisus"? dacă e vorba și de pești, și de oameni, mi se pare superbă imaginea, dar ar merita reformulată fiindcă "să curgă" nu mi se pare chiar așa de poetic. Cred că sunt prea multe personaje biblice, fiecare cu istoria lui... i-aș mai fi sublimat în câte vreo metaforă sau altă figură de stil. Nu am înțeles versurile care îl însoțesc pe Petru... poate că ai vrut să spui ceva, dar mie mi-e obscur sensul. Pe urmă, corăbieri sau submarine? Trecerea de la submarine la corăbii are de-a face cu o regresie în timp? Totuși submarinele sunt naufragiate într-un viitor neclar și mai avem și "următorul anotimp". Toate aceste referințe temporale mă duc cu gândul la o dezordine copleșitoare. "chip" apare de trei ori în poem, dar nu pentru a face mesajul mai clar. rețin "primul meu chip". Predomină propozițiile principale și coordonarea simplă între ele. Mi-ar fi plăcut mai multe regente ori conjuncții de susținere, mai ales în a doua parte, unde, așa cum sună textul, mi se pare că fragmentează spunerea. Mi-a lăsat impresia unei geneze în stadiul "zilei a doua" :-) Mai trec pe aici. P.S.Aș reveni și asupra titlului. Aș renunța la Evidentul "simbol". | |