= regizorul a uitat de suflet | Traian Rotărescu [24.May.07 02:04] |
eu zic ca ai taiat ( ca imagine) exact unde trebuia... ceea ce ni se infatiseaza nu are nevoie de nici o verificare: se verifică retina ritmul cardiac fluctuațiile de tensiune se fotografiază funcțiile vitale cu încetinitorul bust profil semi-profil in lumea forografica a "sepiei" arsura alba nu se(mai) "infige pana-n plasele". De fapt nici nu mai exista ca durere, pur si simplu se constuie in ceva absolut necesar perceperii. Desigur o frumusete de vitrina fara suflet nu simte nimic, in schimb, in numele manechinului mut niste buze rupte nu se mai opresc din vorbit, exact ca o alternanta back-space. ar fi bine insa ca trecatorii sa revina din proprie initiativa,eventual din dorinta interpretarii nevirusati de nimic, (fiindca atunci contagiunea s-ar perpetua...[un fel de "cui prodest?"] si celor vii | |
= aici | Alice Drogoreanu [24.May.07 18:55] |
nu e negru pe alb "cine ce are de pierdut" un trecător revine dacă îl lovește ceva dacă e atras în cele din urmă pleacă în ale lui în cele din urmă e doar o imagine ai văzut tu pe cineva să creadă în plăsmuiri? în afară de pygmalion pe care nu-l cunosc personal | |
= nici nu trebuie...:) personal card la purtator | Traian Rotărescu [24.May.07 21:21] |
de fapt pe-aici prin preajma cu totii suntem niste Pygmalioni, mai mici, ce-i drept, dar fiecare poet insuflesete plasmuirile sale, sau se lasa el insufletit de ele...depinde. Oricum in ambele sensuri sunt indisolubili legati unul de altul.. cum e sepia de poza de fata. | |
= 2in1 | Alice Drogoreanu [24.May.07 22:25] |
eu n-aș stabili asta, nu cred așa ceva nu poți da ceea ce nu ai plăsmuirile ies din sine și nu le poți da viață dacă nu o au pur și simplu pe a ta | |