| = nu știu care-i povestea | Maria Elena Chindea [16.Jun.23 00:33] |
| neștiută a celor 89 de pași, poate un stagiu militar,minerit, sau înrolarea într-unul din teatrele de război externe, am scotocit cu neuronul meu anemic dar n-am găsit nimic corelat cu cifra 89. Oricare ar fi concretețea situației - îmi pare o trăire pe graniță, dură și dureroasă, care nu prea-ți permite jocul, abordarea mai relaxată! Cuvântul de ordine îmi pare: pericol! Nici poza nici puțina mea cultură, nu prea m-au luminat! :) | |
| = Maria, 89 este | Stanica Ilie Viorel [16.Jun.23 00:46] |
| anul 1989 în poză sunt brigadieri, elevi care terminaseră clasa a XI-a și au fost duși la canal “de bună voie” se trezeau la 6 dimineața, puneau ținuta aia pe ei, încolonați, pas de defilare și cu cântec patriotic, traversau platoul taberei mâncau “mâncare” la cantină și apoi, într-o remorcă, trasă de un tractor, plecau la muncă (lopata și roaba le erau armele) supravegheați de activiștii de partid, iubeau timpul în alb și negru | |
| = Uff, deci am simțit bine | Maria Elena Chindea [16.Jun.23 01:12] |
| situația periculoasă. Nu cred că au fost niște fantasmagorii zvonurile că s-a murit la greu la acel canal, dincolo de exploatarea robilor care trebuiau să-și aduleze stăpânii pentru a nu suporta niște consecințe foarte neplăcute...Am experimentat și eu situații de-astea (poate nu atât de dure) când după 8 ore de muncă în fabrică la normă eram cărați cu mașini la alte 5-6 ore de muncă pe câmpuri, sau fabrici de conserve...De unde odihnă când după 4 ore de somn trebuia iarăși să fim în fabrică...Amintiri de pe vremea lui Ceașcă - mai mereu în pericol de accident de muncă din extenuare.... Numa că io nu mai aveam nici un fel de vise, cădeam lemn.... :) | |
| = este unul dintre ei | Stanica Ilie Viorel [16.Jun.23 01:22] |
| care citea Invitație la vals, a lui M.Drumeș, visând colorat, cu ochii deschiși | |