| = tușe de cotidian | Maria Elena Chindea [11.Apr.23 23:52] |
| cu rezonanțe de „ce-ar fi putut fi dacă...” n-ai trăi anesteziat de morfină... aparent în notă ironică, odată dezlegat de cordonul ombilical curcubeul poate afișa oricâte, pentru că, nu-i așa, e vorba nu „despre ochi./ despre vedere.” Un poem cu multiple înțelesuri, în filtre care te pot păcăli la o citire superficială! | |
| + ** funiile m-au făcut să înțeleg că nu-i despre ochi. e despre vedere. | Maria Mitea [12.Apr.23 02:24] |
| ”dacă tot mă dospesc, tolănit și cu inima atârnată, îmi pare de folos să privesc umbrele cu ochi de femeie.” Întradevăr un poem cu multe de toate, care te poate duce de nas dar odată ce-l începi a citi e ca un ”cârlig bun” acaparează de la început până la urmă. | |
| = Maria Elena | Stanica Ilie Viorel [12.Apr.23 05:58] |
| “ trecând apele înainte, pe sub cimitire, și înapoi, peste turle îmbâcsite de hoiturile îngerilor renegați, n-aș fi trecut peste orizontul chircit. “ și-acu’ vine întrebarea:- ce a vrut să zică autorul, aici? că a luat-o așa la umplut pagin, cu rânduri, ca să ne impresioneze cu niște imagini niște născociri! că parcă ar fi avut lopata la el, să sape drum sub cimitire, ori poate era vreo grotă, o peșteră săpată de ape… apoi, ce? l-a luat vârtejul, vreo tornadă, cu tot cu ape? că altfel, ce căuta peste turlele alea? descântecul este o practică care presupune să crezi în magia gesturilor și-n puterea vorbelor “fă așa și ți se va întâmpla…” să treci o apă înainte, e simplu, cauți puntea. să treci pe sub cimitire, e simplu, treci puntea prin vale, pe deal sunt cimitirele, tu, sub ele. să treci apa înapoi presupune să faci un ocol, să mergi la deal, către izvoare. deacolo vei vedea turla bisericii, deasupra. găsește puntea, ori, poate drumul este atât de departe încât apele-s un pârâu, acolo, către izvoare, și n-ai nevoie de punte… doar sari. să ai grijă cum afli despre albastru, trupul gol, ochii scăpați de vigilența zeilor. indiciu:- nimic sexual. Am ținut să precizez, prin cele de mai sus, că pe textul “descântec” am avut senzația că textele autorilor, în general, sunt greu descifrat, uneori. Acolo, pe textul ăla, am observat (făcând un remember… nu-i cine știe ce perioadă de când interacționăn) că frecvența comentariilor este una redusă și că, cel mai probabil, motivul nu este doar comoditatea, ci și lipsa disponibilității, dar mai ales interpretarea (care lipsește). Tu ai “nasul fin”, răbdare să observi și deții suficient elemente ce țin de cunoaștere încât să observi. Tu și alți câțiva. Spun asta, observațiile bazându-se și pe comentariile lăsate la alti autori. Aici, ca și altă dată, Maria Mitea (m-ați încurcat un pic comentând ambele…cu același nume:), așa că am găsit soluția de adresare) a găsit cu răbdare, și ea, loc și rost al textului. Nu-mi explic textele, cazul “descântec” e excepție pentru că am avut o reacție de monent pe care am punctat-o ca idee. L-am “arhivat” atunci, aici https://www.blogger.com/blog/post/edit/1216012835909629760/5462428545014547399 Mulțumesc și scuze pentru “discursul” (poate) obositor. Cu respect. | |
| = Maria Mitea | Stanica Ilie Viorel [12.Apr.23 06:05] |
| Mulțumesc pentru apreciere! Ceea ce am scris mai sus, este și pentru tine. Observații cu referire la capacitatea de a interpreta textele în profunzimea lor și disponibilitatea de a spune. Repet, sunt mai mulți. Observabili. Dar acum, aici e despre tine. Ai “legat” rostul și “mixajul” ideii prezentate în text. | |
| = îmi place să cred | Maria Elena Chindea [12.Apr.23 21:28] |
| că nu „judec” (în sensul de radiografiat) nimic și pe nimeni superficial și cu ușurință! Poezia o las să mă pătrundă, să mă hrănească în cele mai înalte energii ale ei, abia apoi încerc s-o aduc la nivel de cunoaștere, simbolistică, sau joc al minții Și nu intru în grădina nimănui dacă nu am timp și disponibilitate să absorb.Respect și iubesc poezia prea mult! Mulțumesc pentru dar! | |