| = cu și despre sens | Alina Mihai [01.Oct.12 10:13] |
| în spatele scenei nenăscitele vorbe zac în mintea actorului lespezile acoperă tentativele suicidale și tot așa, dă-i bătaie, Nae! unele peste altele, cuvintele au mania de-a se grupa în mintea ăluia care citește și pot "face sens" (ce mă enervează sintagma asta!) chiar dacă-n mintea scriitorului nimic n-a fost. mai există și dintr-aceia care strigă "am priceput!", cu cât frazele-s mai ilogice. punct în plus! la déraison surréaliste ia-n poeziile românești proporții cosmice. ce-i aia "hazardul reflex al clipei"? nu, serios! dar "infinitul a vibrat la atingerea stupidității"? realizezi că pe calapodul ăsta pot scrie orice, dar absooooluut ORICE și p-ormă să ți le vând drept poezie? ia: "lumea a vibrat la atingerea inteligenței". dacă schimbi versul tău cu al meu, ce se schimbă-n economia poeziei tale? tot io-ți răspund: nimic! păcatul ăla mare-i că procedeul ăsta funcționează pe oricare vers. sensul nu se schimbă. de ce? fiindcă nu e sens, de-aia! | |
| = Alina | Anisoara Iordache [01.Oct.12 12:40] |
| Exact, elogiu unei existențe lipsite de sens. Fiecare ințelege ce vrea, imaginile vin aleator, să ne sufoce.Poem al absurdului? De ce nu? Alina, ce mai găsesti logic in ziua de azi? | |
| = habar nu am ... | Alina Mihai [01.Oct.12 19:24] |
| dar știu că fiecare dezordine are ordinea ei. iar poezia ar trebui să aibă o logică a sufletului, măcar. tu vezi vreo diferență între poem al absurdului și poem absurd? | |