| = | alexred [23.Feb.02 19:24] |
| greseli de gramatica: 1.neampliniri se scrie de fapt neimpliniri chiar si respectand regula lui a din a.Vezi tu...cuvantul e compus prin derivare cu prefix ne+ impliniri ,in acest caz regula ne mai aplicandu-se. 2.strofa 2 vs2:intamplari bizare, strofa 2 vs4:c-a fost o intamplare. nu cred ca aceasta repetitie este intamplatoare! in ceea ce priveste intrebarea ta nu sunt sigur ca vei afla raspuns de la altcineva decat de la tine. in incheiere un sfat:chiar daca poezia pe care o scrii ti se pare geniala ,nu o da altora imediat.poate fi extraordinara dar in primele ei clipe de viata nu e decat un copil bolnavicios care are nevoie de atentie o vreme. Poezia pe care tocmai am citit-o e exemplul ideal....cred eu ca este foarte buna(pdv personal,nonobiectiv),dar pierde mult din cauza greselilor pe care ti le-am prezentat mai sus nu intotdeauna conteaza ce scrii ci si cum scrii.Prin poezia ta mi-ai oferit ocazia sa te cunosc si eu nu cred ca aceasta este adevarata fata a ta. astept un raspuns | |
| = Pentru alexred | Iris [06.Mar.02 17:39] |
| Iti multumesc pentru lectia de gramatica;voi fi mai atenta.Raspunsurile sint echidistante si paralele cu intrebarile si le gasim acolo unde le punem.Sau nu le gasim niciodata. ''Poezia e ca un copil''-frumos si,din nou,ai dreptate,din respect pentru poezie si cititorii ei,trebuie cultivata,educata si expusa,indiferent ca e clasica sau moderna,intr-o forma cizelata si armonioasa. Geniul il judeca posteritatea;nu simt impulsul unei false competitii intr-un mediu ostil.Poezia imi este un fel de gimnastica sufleteasca,un fel de curatenie interioara,pentru a ma elibera de refularile,angoasele,spaimele uitate,de la venirea lui Venus pe lume,adinc,intr-unul din sertarele mobilei cu care sint utilata,pentru a-mi face,macar uneori,curaj sa exist si sa merg mai departe,ca si cum...Ca si cum totul ar fi in regula. Si,daca cineva simte la fel,inseamna ca nu sint singura,iar daca am reusit sa ajut pe cineva sa nu fie singur,e un punct cistigat. Si totusi.Si totusi exista,in fiecare din noi,o sclipire,un mic simbure de geniu,care ne permanentizeaza cautarile,disperarile,asteptarile,neimplinirile,insingurarile. Poezia exprima,distilata,o stare de spirit,o idee la un moment dat.Este numai una din fete,nu si singura.Neschimbata ramine numai culoarea dominanta. Cu scuzele de rigoare pentru intirzierea acestui raspuns,iti multumesc pentru opinii. | |