Comentarii
Explorează discuțiile comunității Poezie.ro
833.080
Total
0
Azi
0
Autori activi azi
-15
Tendință față de ieri
528.239 rezultate
Mie nu îmi place acel „ermetizându-mi”, mi se pare nefiresc, mai degrabă un termen de jargon, pretențios. în rest sunt în asentimentul Ottiliei. Te-aș prefera sincer și imperfect decât nesincer, dar cu pusee. Pentru că tu nu ești ăsta, ești cel cu lunecările care ne îndeamnă să respingem poeme. Aș aprecia un exercițiu de sinceritate din partea ta, chiar dacă la început ar fi doar o lecție bine învățată.
Pe textul:
„pași în întuneric" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context
Am modificat eu încadrarea, fiindcă e păcat să nu citească mai mulți textul acesta.
Recomand!
Recomand!
Pe textul:
„Hotelul în care destinul își uită etajele" de Dicu Ciprian Mihail
Recomandat+1 suflu
Context
Dacă nu era aici introdusă ideea de "pisica lui Schrodinger", aș fi spus că textului îi lipsește ceva important, că ar fi trebui să mai conțină ceva legat de viață și moarte, dar așa, consider că textul s-a dorit incomplet și acord o steluță pentru acest truc (îl numesc eu)!
Felicitări!
Ar trebui lecturat la Radio Agonia!
Felicitări!
Ar trebui lecturat la Radio Agonia!
Pe textul:
„Întâlnirea" de ovidiu todoran
0 suflu
ContextCorectare: „aceleași (nu același”) revelații”.
Pe textul:
„Hotelul în care destinul își uită etajele" de Dicu Ciprian Mihail
Recomandat0 suflu
ContextTextul este reușit, numai că, de această dată, încadrarea la eseu nu mi se pare potrivită. Este proză în adevăratul înțeles al cuvântului, chiar dacă onirismul viziunii capătă accente poetice. Este adevărat, viziunea aceasta nu diferă mult de aceea a jurnalelor poetice sau a eseurilor pe care le-ați publicat anterior. Toate par să își aibă izvorul în același revelații.
Aș recomanda și textul acesta, dacă ar fi încadrat la proză, acolo unde îi este locul.
Aș recomanda și textul acesta, dacă ar fi încadrat la proză, acolo unde îi este locul.
Pe textul:
„Hotelul în care destinul își uită etajele" de Dicu Ciprian Mihail
Recomandat+1 suflu
ContextMă mir cum același autor poate trece de la o extremă la alta, de la un text jenant (cum cel anterior) la unul care provoacă emoție, din punctul meu de vedere.
Aici, găsesc un univers al sinelui liniștit, un mediu izolat pentru a ieși din acel întuneric, pentru a retrăi momente de bine, de relaxare, de frumos.
Aș elimina aici: "te visez ca aievea" un cuvințel care nu cred că merită să fie în context.
Continuă așa, Ștefan!
Mie una așa mi se pare că poți fi degajat, real, natural.
Aici, găsesc un univers al sinelui liniștit, un mediu izolat pentru a ieși din acel întuneric, pentru a retrăi momente de bine, de relaxare, de frumos.
Aș elimina aici: "te visez ca aievea" un cuvințel care nu cred că merită să fie în context.
Continuă așa, Ștefan!
Mie una așa mi se pare că poți fi degajat, real, natural.
Pe textul:
„pași în întuneric" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context
Am citit cu foarte mare placere textul scris de dumneavoastra. Am apreciat stilul in care descrieti cu multa naturalete, lucruri captivante: “În clipa aceea am priceput că omul nu este alcătuit numai din ceea ce a trăit, ci și din ceea ce a lăsat neterminat, iar tocmai aceste începuturi fără sfârșit îl urmează pretutindeni, asemenea unei umbre pe care nici lumina amiezii nu o poate șterge.” Mi se pare plina de poezie proza dumneavoastra! Cu siguranta, voi reveni pe aceasta pagina. Felicitari si mult succes!
Pe textul:
„Hotelul în care destinul își uită etajele" de Dicu Ciprian Mihail
Recomandat+1 suflu1
ContextO rugă înălțătoare într-o Mare Zi, a Schimbării la Față!
Pe textul:
„Rugă" de Elisabeta Graur
0 suflu1
ContextMinunată, chiar dacă în aparență liricul pare plecat puțin în Malluri, și, zău dacă îi duc dorul. Este vorbas despre o iscusită comuniune a narativului și a rațiunii pure cu o pseudo mitologie, credibilă, accesibilă și imediată. Acesta este după mine un fragment care poate fi ștanțat pe cartea ta de vizită, de poet. Felicitări!â
„Nu îmbătrânește.
Se transformă,
Pentru că-n cer
Nu poți merge-n trup de om.”
„Nu îmbătrânește.
Se transformă,
Pentru că-n cer
Nu poți merge-n trup de om.”
Pe textul:
„Ultimul tril " de Denisa-Elena Haiduc
Recomandat+1 suflu1
ContextCine nu rămâne tulburat ori extaziat de Frida? Chipul ei transfigurat aici în portret de valuri, cu valuri și cu sentimente la fel de agitate, înalte, uneori de temut, de parcă te-ar lua cu ea, exact cum se întâmplă în zilele în care marea nu are astâmpăr și nu-i convine nimic, este punctul pe i al poeziei!
Citește-l la Radio Agonia!
Citește-l la Radio Agonia!
Pe textul:
„Frida" de adriana baxan
Recomandat0 suflu1
ContextE un freamăt spre (ne)murire, ceva precum glasul pământului care cheamă spre reîntregire. Am mai citit așa ceva emoționant în pagina aceasta și mă bucur să pot citi din nou cu emoție.
Poate că nu ar fi rău de lecturat la Radio Agonia!
Poate că nu ar fi rău de lecturat la Radio Agonia!
Pe textul:
„Ultimul tril " de Denisa-Elena Haiduc
Recomandat+1 suflu1
Context
Ottilia, îmi place mult cum știi să faci din simț, un fin bun-simț, un text cu multe brațe care, dacă faci liniște destulă, acestea te cuprind și te conving de familiaritate. Cu aceeași curiozitate aplecându-mă prin observație, te îmbrățișez ca una dintre stelarii ... așteptați.
Pe textul:
„tooot aștept " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu1
ContextUn poem care se citește în tăcere, în genunchi, ca o rugă. Frumoasă legătura între bătaia degetelor pe taste și bătaia la Porțile Ierusalimului, acolo unde toate cuvintele capătă sens și toate rugile întorc liniștea în inimi!
Pe textul:
„...b a t " de Anna Dzengan
Recomandat0 suflu1
ContextFață de celelate texte, aici parcă sarcasmul este dublat și de umor. Anafora aceea este chiar nimerită, deși cred că poate fi și autoironiei. Este mai mult ludic aici, poate și pe placul lui Bogdan Geană. (!)
În final, se citește prea împiedicat structura „oracolului lui”. Cine știe, poate e o probă de dicție. Glumesc, desigur. Nu știu cum ai putea reformula, încât să nu se piardă sensul.
În final, se citește prea împiedicat structura „oracolului lui”. Cine știe, poate e o probă de dicție. Glumesc, desigur. Nu știu cum ai putea reformula, încât să nu se piardă sensul.
Pe textul:
„Mi-am pus butonii cei noi și cravata oranj" de Alexandru Manta
Recomandat0 suflu1
Context„portacaliu”, „stralucire”, „in” (în penultimul vers). Corectați, vă rog!
Pe textul:
„Nimic" de Bogdan Tobosaru
0 suflu1
ContextStimata Tyly, eu cunosc drept forma corecta *paiang*... O sa ma mai informez... Cat priveste titlul habar n-am cu ce sa-l inlocuiesc... Ma bucur ca totusi, in opinia dumneata, ai gasit de bine in text...
Pe textul:
„hramul de oase" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextdaaaa, toți suntem nemuritori dacă ne punem asta în cap!
numai că nemurirea există în afara iluziilor noastre.
are alte itinerarii.
numai că nemurirea există în afara iluziilor noastre.
are alte itinerarii.
Pe textul:
„sunt nemuritor" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextE foarte plăcut să simți naturalețea.
Citesc!
Citesc!
Pe textul:
„Dor de părinți" de Mari Maricica Ababei Pipică
0 suflu1
Contextpaing ( paiang) este acolo, nu-i așa?
Titlul mi se pare un pic forțat.
Textul este bun din punctul meu de vedere.
Titlul mi se pare un pic forțat.
Textul este bun din punctul meu de vedere.
Pe textul:
„hramul de oase" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context